„Simţ enorm şi văz monstruos”. Faimoasele cuvinte ale lui Caragiale arată caracterul cuiva/al artistului ( artistul nenea Iancu şi artistul în general) a cărui trăsătură esenţială este o sensibilitate superioară în raport cu restul.
1. Din spusele celui citat, totuşi, respectiva caracteristică apare cumva ca o anormalitate nefericită, ca o infirmitate.
2. Cauza diferenţei de simţire dintre individul hipersensibil şi cel ‘obişnuit’ este aceea că primul simte mai mult sau că al doilea simte (mult prea) puţin ? Depinde de punctul de referinţă.
3. Hipersensibilitatea – ca o cruce. Ca vocaţia sfinţeniei. Ca tupeul ontologic de a spune « Regele este gol, nebunilor ! ».
4. Oricum, să fii hiposensibil e mult mai comod...
[5. Aici, postmodernistic, ar urma o poantă care să destindă ironic atmosfera. Sincer, nu găsesc niciuna momentan... :)) ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu