Din două, una. Obiectivitatea este fie o iluzie, şi atunci totul - lumea sau măcar reprezentările noastre despre ea - nu înseamnă decât haos, fie, daca prin ea înţelegem redarea realităţii în mod nefalsificat, aceasta este trăirea religioasă. (Nu dogma seacă, adesea redusă mecanic la literă, ci actualizarea ei în duh, evident.)
Dacă realul, adică tot ceea ce este, include atât vizibilul, cât şi supravizibilul (citeşte: "sacrul"), atunci religia/creştinismul este singurul realism autentic, este realismul pur. A fi obiectiv echivalează cu a fi creştin.
( OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparţialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv).
OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Fil.) Care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. ♢ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susţine existenţa unei idei absolute, mistice, independente de conştiinţa omenească şi prin a cărei dezvoltare ia naştere lumea materială. 2. Care are însuşirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detaşat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial; obiectivist (2). [...]
Sursa: http://dexonline.ro/ )
2 comentarii:
Imi plac foarte mult articolele dumneavoastră. Aveţi un fel de a scrie aşa minunat. Articole de foarte bună calitate şi poze la fel de bune. Mult succes in continuare.
salut. multumesc foarte frumos.
:)
Trimiteți un comentariu