5 iunie 2009

#58 (Apostolul Toma)

Dintre toţi apostolii, cu excepţia lui Iuda, evident, asupra lui Toma planează o oarecare umbră. Aceasta, cauzată de faptul că el îşi condiţionează credinţa în Învierea Domnului prin dorinţa de a vedea şi a pipăi rănile Lui. Doar că a-l privi din acest unghi mefient pe cel numit „Geamănul“ înseamnă a uita spusele sale când Mântuitorul decide să se întoarcă la prietenul său, Lazăr, ce locuia într-o Iudee unde cei de acolo căutau să-L ucidă pe Iisus: „Să mergem şi noi şi să murim cu El“ (Ioan 11, 16).

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ce-aș vrea să fiu și eu privită cu atâta atenție ...
Andrei, tinzi către o corectitudine (obiectivitate?) minunată. Consider că a m u r i t cu El când a decis să-L urmeze... :)
Spre a renaște spiritual, desigur.

Andrei spunea...

Da, asa e, a murit cu El. :) La fel, fabuloasa e si reactia lui Toma dupa convingerea senzoriala.
Oricum, a-l numi "Necredinciosul" e o mare nedreptate. Of, cuvintele astea...

Anonim spunea...

Numindu-l asa, devenim necredinciosi la randul nostru :)

(Felicitari pentru FOTOBLUR MAGAZINE!!)