1 august 2009

#65 (antihristul+micii conformişti=love)

„Antihristul nu e de găsit în marii nihilişti, ci în micii conformişti care Îl au pe Hristos numai pe buze. Nietzsche, numindu-se pe sine antihrist, dovedeşte prin aceasta enorma sa foame de Hristos...“

Fragment din Seraphim Rose, Nihilistul, Ed. Anastasia, 1997, p. 8, citat de Monahii [ortodocşi] John Marler şi Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urmă. Ultima şi adevărata răzvrătire, Ed. Sophia, 2008, pp. 157-158. Titlul cărţii celei de a doua pare la o primă vedere cumva terifiant şi încadrabil în tipul acela tabloidic de literatură gratuit-senzaţională. Nici vorbă însă! Lectura ei — cheie pentru a înţelege ce este lumea, realmente, astăzi: „Cititorilor români care vor parcurge această carte, noi, americanii, le mărturisim că, în ciuda bunăstării materiale a Americii şi a farmecului pe care îl degajă, nu suntem satisfăcuţi nicidecum de viaţa dedicată căutării plăcerilor. Noi am experimentat acest stil de viaţă şi ne-am prăbuşit într-o prăpastie adâncă, odată cu lumea din jurul şi din interiorul nostru. În căutările noastre pentru o viaţă plină de adevăr şi sens ne-am încrucişat drumul cu cel al identităţii spirituale româneşti, istorice şi vii. Am descoperit creştinismul ortodox nu doar ca religie a unui popor, ci ca deplinătate a Adevărului universal.“

7 comentarii:

andibob spunea...

Multam. Uit mereu ce importanta e masura. In toate...

Andrei spunea...

Hmm, da, pai simtul masurii=intelepciune, de fapt...

ggl spunea...

Eu n-am găsit în ortodoxie decât iluzii vândute de biserică drept adevăruri. Nu susţin că ar fi singura religie/biserică care vinde aşa ceva, însă e uan ditnre cele mai ipocrite şi penibile. Nu am să citesc această carte. Anticristul lui Nietsche măcar e interesant. Nietsche nu critică atât religia creştină cât biserica (religia instituţionalizată). Din cauza bisericii şi a religiei instituţionalizate tot mai mulţi oameni aleg calea ateismului sau a agnosticismului şi îl pierd pe Dumnezeu.

Andrei spunea...

Gelu, ne aflăm într-un impas comunicaţional maxim: la mine, cuvantul "Dumnezeu" se referă la fiinţa supremă trinitară din Biblia creştină/ortodoxă. Şi care, potrivit aceleiaşi Biblii, este fiinţa care chiar a revelat mesajul respectiv.
Tu spui că ortodoxia este doar un pachet de iluzii. Atunci, evident, tu nu ai cum să vorbeşti despre aceeaşi fiinţă despre care vorbesc eu. Suntem în paradigme complet distincte. Şi tocmai asta e marea păcăleală (de natură nu alta decat logică) în care discursul tău vrea să mă atragă, voluntar sau nu.

"Din cauza bisericii şi a religiei instituţionalizate tot mai mulţi oameni aleg calea ateismului sau a agnosticismului şi îl pierd pe Dumnezeu." - de acord, dar aceasta nu e o scuză mai valabilă decât cea a elevului Gigel care, prins de doamna învăţătoare că a furat mâncarea unei colege, pretextează că a făcut-o pentru că aşa i-a zis colegul Costel. Da, ţi se urcă sângele în cap când vezi cine ştie ce înaltă faţă bisericească ieşind dintr-un 4x4 de zeci de mii de euroi spre a ţine o predică despre virtuţile mântuitoare ale sărăciei, numai că a respinge religia întreagă dintr-un astfel de motiv reprezintă o minunată şi foarte comodă autoeliberare de responsabilităţi în acest domeniu. Şi, iarăşi contradicţie, dacă ai fi citit cu adevărat textul (adică dacă te-ar fi interesat), nu se poate să fi trecut cu vederea faptul că relaţia cu Hristos (cel creştin, nu există un altul - ori accepţi integral Biblia, ori o respingi complet; tertium non datur) este una eminamente personală, chit că (tot in Biblie zice) mijlocită de Biserică. Respingi ceva pe care de fapt nu îl cunoşti. Vorbeşti cu patimă despre fotbal şi despre politică fără să ştii de fapt jucătorii echipei al cărei suporter înrăit te declari şi neavând habar despre conceptul de "stat democratic". Etc.

"singura religie/biserică" - nu există în creştinism "biserică", ci "Biserică", adică Cea de Sus, în comuniune cu Cea de Jos. Formal, raţionamentele lui Nietzsche ar fi, să zicem, valabile, doar că problema la el este din nou una a premiselor: el judecă doar "biserica", cea instituţională, nebăgând în seamă/neacceptând Restul. Un creştin nu poate spune altceva despre acest lucru decât că Nietzsche comite iarăşi o eroare logică, scoţând din context, nevăzând pădurea din cauza copacilor. Iluzia pretinsei "desfiinţări" a religiei de către Nietzsche apare în urma aşadar a amestecării, fie ea şi de mare fineţe şi inteligenţă, a merelor cu perele.

Bref, de la axiome/premise/ipoteze incepe totul. Falsul şi eroarea apar în primul rând nu când nu le ştim, ci când avem o impresie deformată despre raportul nostru cognitiv cu ele.

ggl spunea...

Dumnezeu există independent de cărţile şi religiile omeneşti, indiferent de religia ta sau a altcuiva sau de numeroasele şi biserici instituţionalizate. Şi nu există mai mulţi, e doar unul. Realţia cu Dumnezeu nu este necesar a fi mijlocită de către biserică. În vremea lui Isus Cristos biserica era o întrunire, nimic mai mult. O întrunire a unor oameni care doreau să audă cuvântul Lui de la altul dintre semenii lor. Nu o instituţie mânată de interese materiale. Chiar şi aşa biserica este o treabă pământească, o invenţie omenească, neavând corespondent în transcendental.

N-am spus că ortodoxia este un pachet de iluzii ci că Biserica Ortodoxa vinde iluzii oamenlilor în scopul obţinerii de foloase materiale (alte biserici, terenuri, locuri de muncă plătite în cadrul aceleiaşi bisericii, etc.).

Nu vreau să atrag pe nimeni în nimic. Fiecare e liber să creadă ce doreşte.

Andrei spunea...

Nu am spus că tu vrei să atragi în mod manifest pe cineva. De-aia m-am referit la discursul tău, şi nu la tine personal, Gelu. :) Tot răspunsul meu încerca să sugereze că argumentele tale sunt inconsistente logic-procedural.

Salutări,
Andrei

Loredana spunea...

Ma bucur de sinceritatea lucrarilor tale. As vrea sa-ti propun o colaborare editoriala.
Putem vorbi pe mail
loredana_tirzioru@yahoo.com