Gestul fundamental al lui Petru când, după Învierea Domnului, se întorcea de la pescuit împreună cu ceilalţi ucenici şi, după ce Ioan îi spune că cel ce stătea pe mal cu jarul pregătit pentru peşte este Însuşi Domnul, se aruncă direct în apă, ca să ajungă la El. Putea să aştepte ca ceilalţi cele două, cinci, zece minute (adică un interval, în termeni omeneşti, cât se poate de onorabil) până când corabia va fi ajuns la mal.
Dar nu a aşteptat. Ceva îmi spune că dacă Ioan, în loc să-i zică Domnul este!, ar fi spus Ştii, după calculele mele, cred că există o probabilitate de 10 % sau de 1% sau de 1 la trei miliarde ca Cel de pe mal să fie Domnul, Sfântul Petru ar fi făcut exact acelaşi lucru.
Orice discuţie despre creştinism, despre creştinismul autentic, de aici începe.
2 comentarii:
Foarte bine că ai scos în evidenţă momentul ăsta în felul ăsta. Nu l-am văzut cu ochii ăştia so far. Too bad.
Da, dar îl vezi acum. :) Mă bucur că suntem pe aceeaşi lungime de undă, Camix.
Trimiteți un comentariu