5 noiembrie 2013

Omul cu lumina

6 comentarii:

Cristina spunea...

;-) cat mister si cata umilinta in aceasta dimineata a ta. as vrea sa stiu unde se duce acest om si cine se afla la capatul drumului lui.

Andrei spunea...

:) Mă bucur că îți place!

Cristina spunea...

este ca o poezie. esentializata.

Andrei spunea...

Mă bucură cu atât mai mult observația ta foarte pertinentă - capacitatea de esențializare/ de surprindere a arhetipalului e ceva ce m-a fascinat întotdeauna la Fotografie, chit că am conștientizat acest lucru, chit că nu. :)

Cristina spunea...

;-) nu stiu daca se poate surprinde cu usurinta arhetipul, mai ales in fotografie, poate daca este gandita cumva, in prealabil, sau, pur si simplu, 'nascuta', 'daruita' si apoi lecturata intr-o grila a arhetipurilor. cred ca in scris este mai usor sa lucrezi cu arhetipurile decat in fotografie, nu zic insa ca nu se intampla.

[foarte frumoase seriile tale alb negru. esentializate. ;-) cred ca alb-negrul are aceasta putere.]

Andrei spunea...

Simt nevoia să nuanțez puțin și să afirm că da, în scris poți vorbi mai lejer 'despre' arhetipuri, într-adevăr, însă când vine vorba de 'relevarea/revelarea' lor propriu-zisă, fotografia e cu ușurință pe picior de egalitate cu celălalt mediu de exprimare.

Mulțumesc din (n)ou pentru cuvintele bune. Te invit să parcurgi și site-ul (andreibaciu.ro), imaginile sunt structurate mai coerent. :)

Cele bune,
A.