29 martie 2017

#128 (memento despre Fotografie: Lumina, comunicarea, rostul)

Lumina aceea de atunci: cu Ea se fac fotografiile. Învăluie totul, e Vie, la propriu. Nu o percep(em) cu adevărat decât rar mare păcat. Doar amintirea.

Un miracol „banal” al Fotografiei: acela de a „arăta” pur și simplu, de a comunica. Oare de unde entuziasmul ce mă cuprinde la acest gând simplu?

Contrabalansând alienarea produsă astăzi de tehnologie, Fotografia se opune înstrăinării lumii de propriile rosturi. Altfel nu are, însăși, rost.

2 comentarii:

G. F. spunea...

Din fericire, totul este iluminat, vorba cuiva. Din păcate, nu toți sîntem luminoși. În măsura în care fotograful se luminează, și Fotografia ne-ar putea ajuta să iubim lumina, nu întunericul și, astfel, să-i ajute pe oameni să-și dorească luminarea.

Andrei Baciu spunea...

Aici „să-și dorească” e formula cheie - atât pentru fotograf, cât și pentru privitor. Uimitor, copleșitor, incredibil de-a dreptul este respectul lui Dumnezeu pentru vrerile omului.