9 mai 2018

„Lumina dinlăuntru” – text introductiv pentru expoziția „La fereastră”, a fotografului Vlad Dumitrescu



Există în fotografiile lui Vlad Dumitrescu o prezență de dincolo de materialitate. Curgerea prozaică a timpului se întrerupe și, mângâiate de lumină, în mirabile interstiții, ies la iveală momente, stări și trăiri ce conțin în ele destine întregi. Vizibilul se îngemănează cu supravizibilul, pacea mângâietoare cuprinde totul. Astfel, portretele realizate de artistul brașovean conturează, adunate laolaltă, un tip fundamental de umanitate la care omul vremurilor noastre – atât de tehnologizat, atât de postmodern, atât de înstrăinat de propriile rosturi – simte instinctiv nevoia să ia bine aminte.

Marea valoare etnografică a imaginilor realizate de Vlad Dumitrescu rezidă, într-adevăr, nu într-un demers științific programatic al autorului, ci tocmai în interesul său primordial pentru oameni și poveștile lor. Autenticitatea acestui demers este cea care produce, ca urmare naturală, și valoarea sociologică a rezultatelor sale. Surprinși în intimitatea propriilor locuințe, într-un „dincoace” spațial și simbolic legat de „dincolo”, atât pe orizontală, cât și pe verticală, prin intermedierea diafană a ferestrelor, oamenii lui Vlad Dumitrescu împărtășesc privitorului un interval larg de emoții, larg, cât viața însăși. Luminii ce intră prin crucile fereastelor îi corespunde, cel mai adesea, lumina din ochii celor fotografiați. Iar aceasta o caută, la rândul ei, pe cea din ochii privitorului.

O fotografie bună, se știe, poate fi numită aceea capabilă să înfățișeze nu doar cum arată o persoană, ci cum este ea. O fotografie încă și mai bună dezvăluie cine este acea persoană în raport cu lumina – cea de afară, dar mai ales cea dinlăuntru. Imaginile lui Vlad Dumitrescu reușesc acest lucru cu prisosință, ceea ce îl face unul dintre cei mai importanți, în sensul axiologic cel mai adânc, fotografi români contemporani.

Andrei Baciu

Niciun comentariu: