Andrei Baciu

Chiaroscuro 5484. Cu om și doi cai

2012-01-28T09:30:00.000+02:00

#106 (scop)

2012-01-21T15:39:00.004+02:00

„My work must reflect who and what I am ─ whether or not anyone else can see it.

I realize not everyone can or will connect with what I do ─ most often because they can't, won't, or simply don't care. I've learned to use discretion, and selective intent when showing work. I've learned to consider sources and take all comments ─ positive or negative ─ with a grain of salt. I've learned to keep technique in its proper place ─ as a tool used to realize my reality, and nothing more. I slow down every so often and «recalibrate» ─ if I'm the same person as I was yesterday, then I haven't been paying attention.“
(Larry Wiese)

„The Photo Paper“...

2012-01-17T22:27:00.001+02:00

...este revista care publică fotografiile premiate și nominalizate din cadrul concursului Black&White Spider Awards 2010. Printre ele, și cele patru imagini ale mele. :)

Chiaroscuro din Valea Dulce

2012-01-15T12:38:00.000+02:00

Chiaroscuro 5819

2012-01-12T12:00:00.000+02:00

Există dimineți

2012-01-07T09:30:00.000+02:00

Fotografie cu morală (tocmai, ca de obicei, între paranteze)

2012-01-04T11:34:00.001+02:00

Sub de ramuri tenebre, casa lui Gabi, pisic - la răscruce. Dar, pe cer, de chiar cauţi, lumină, lumină multă mai luce. (Semn ne-ndoielnic că astfel în viaţă oricâte poţi duce.)

#105 (viață)

2012-01-03T13:34:00.003+02:00

Doar Duminică ar trebui să fie viața.

„Hibernal Haiku“...

2011-12-29T14:56:00.000+02:00

...publicat și în PHOTO magazine, nr. 68, decembrie 2011 - ianuarie 2012.

#104 (clișeul, falsul clișeu și sofismul)

2011-12-24T23:15:00.000+02:00

„Frumusețea va mântui lumea” – afirmația celebră a lui Dostoievski – clișeu ? Răspunsul afirmativ, dat tot mai frecvent – dureros verdict involuntar asupra vremurilor.

Nu, un adevăr cât se poate de profund. Pare clișeu pentru că i-a fost înlăturat întregul căreia îi aparține și a rămas, picătură în deșert, doar ea, ca simplă propoziție. Și nici măcar nu e vorba doar de întregul textual (scrierile excepționale ale lui D., care numai clișee nu sunt, ci, dimpotrivă, alcătuiesc una dintre cele mai profunde și vii sondări ale vieții), ci, de fapt, de cel ființial. În modul cel mai nemetaforic, nu ai cum să pătrunzi semnificația cuvintelor doar citindu-le sau rostindu-le. Cuvintele se înțeleg doar trăindu-le integral (dovadă: nu poți înțelege ce înseamnă „albastru” doar citind dicționarul), punându-le în act, experimentându-le cu totalitatea propriei ființe. Aceasta e reușita/mecanismul fundamental al clișeului: ruperea din context, la fel cum tertipurile sofistice, ale antichității ori ale postmodernității, reușesc să păcălească doar odată cu această separare a discursului (discurs incontinent, și asta tocmai pentru că își permite, în aceste condiții, să o ia razna pe câmp ca o iadă scăpată din țarc) de existența extraverbală. Și asta e o reușită supremă: diavol, diabolos – cel care separă.

În acest sens avertizează Sfântul Nicolae Velimirovici (persoană cât se poate de credibilă, cu cinci doctorate) asupra riscului de fi (doar) intelectual – etajul rațiunii se hipertrofiază în dauna celorlalte nivele ale persoanei, după cum la fel de bine se leagă acest lucru cu o sintagmă din cartea aceea neagră cu o cruce pe ea: „împietrirea inimii” (și nu a rațiunii, logicii, vorbirii etc.) . Oamenii de azi uită și nu vor să-și amintească vorbele unui Horia Bernea: fiecare trebuie să caute să spune adevărul (că doar ni se spune că adevărul – tot adevărul – e relativ; Max Planck are însă altă părere), iar originalitatea va veni de la sine, ca dat imanent oricărei persoane – la Sfârșit, fiecare va primi o pietricică pe care doar el și Cel de Sus știu ce scrie.

„Clișeele“ – unele juste, dar: „vânătoarea de vrăjitoare”, găsirea lor furioasă peste tot, și de multe ori, acolo unde nu ceea ce este etichetat astfel este clișeu, ci percepția „vănătorilor” le reduce, ea, procustian, ea, prin prejudecată, la acest stadiu.

Satu Nou. Cai, oameni şi câţiva câini

2011-12-23T00:13:00.000+02:00

În revista „Satul“...

2011-12-14T13:40:00.003+02:00

...numărul 10 (septembrie - noiembrie 2011) se află şi un mic articol de-al meu. :)

Interior cu fereastră

2011-12-13T23:11:00.003+02:00

Bucăţi lirice de deal

2011-12-07T12:05:00.001+02:00

#103 (amintirea)

2011-12-05T22:57:00.001+02:00

Amintirea/ faptul de a-ți aminti este în primul rând un proces sufletesc, și abia apoi un proces mental. (Evident, cu excepția unui efort cu intenții strict pragmatice.)

Un interviu acordat de subsemnatul...

2011-12-01T17:04:00.001+02:00

... se află în numărul pe decembrie al remarcabilei reviste „FOTO4ALL“.

Model de toamnă

2011-11-27T12:54:00.001+02:00

Răsărit peste Gornet

2011-11-22T21:41:00.001+02:00

Peisaj cu mochetă pestriţă

2011-11-20T19:48:00.001+02:00

Vărbilău, 8:04

2011-11-10T20:08:00.000+02:00

Din țara liniștii

2011-11-06T18:39:00.001+02:00

O autoprezentare, la „Picătura de vopsea”

2011-11-03T13:42:00.001+02:00

„Si acum am ezitări când sunt întrebat de când fac fotografie. :) Aceasta deoarece, cu toate că am primit primul meu aparat foto prin clasa a saptea – un Orizont neaos ce imita prin sigla lui rosie o mult mai celebră marcă –, am intrat pe tărâmul fotografiei abia prin facultate. Si asta întâmplător, deoarece telefonul mobil pe care îl cumpărasem avea si o cameră foto atasabilă. Doi ani am pozat doar cu ea, însă ...”

Răsărit peste Bălțești

2011-11-02T21:18:00.001+02:00

2x3+1

2011-11-01T20:42:00.001+02:00

Emoție cu mesteceni

2011-10-25T22:19:00.003+03:00

Sfumato cu Bucegi in fundal și patru păsări mici, mici

2011-10-23T22:12:00.003+03:00

Căpițo-terapie

2011-10-20T21:52:00.003+03:00

Șapte minute

2011-10-18T14:11:00.000+03:00

Trans

2011-10-14T10:19:00.001+03:00

Poveste veche

2011-10-12T10:15:00.003+03:00

#102 (cer; alinare; voluptate)

2011-10-11T22:25:00.002+03:00

Dacă te înveți să te uiți suficient de mult la cer, îți dai seama că, pe cât de surprinzător la o primă privire, pe atât de firesc la a doua, nu e deloc atât de departe precum ai crede.

Fotografiile/ fotomontaje cu rufe la uscat și pisici mergând pe acoperișuri (v. Marta Orlowska) ─ atrag lin, imponderabil, alină blând. Au rămas necontaminate de urâciunea pustiirii acestei lumi.

Cioran și alți nihiliști ─ în spatele raționamentelor lor, voluptatea (și exercițiul de putere al) postulării propriilor credințe.

Hai la expo!

2011-10-06T21:18:00.001+03:00

Lume, lume!

Vineri, 7 octombrie, vă invităm în Brașov, la o expoziție de fotografie etnograficăce se anunță a fi deosebită! :)

#101 („sancta simplicitas”)

2011-10-05T09:30:00.000+03:00

Nu poți fotografia cu adevărat decât ce cunoști. Nu poți cunoaște cu adevărat decât ce iubești. Sancta simplicitas.

Nicolae Grigorescu: „Fă ce simți și atâta cât simți ─ unde nu te mai mișcă, lasă paleta jos: lucrul tău, fiind numai sinceritate, va crește și se va desăvârși în sufletul celorlalți. Va trăi. Altfel, vrând să-l isprăvești, îl omori.”
„Trebuie să pictezi așa precum păsările cântă, absolut tot ce îți iese în cale și îți place, niciodată să nu-ți bați capul în căutarea unui motiv, atunci când totul în jurul tău este minunat”.

Iluminat

2011-10-04T07:23:00.000+03:00

Tanti Maria

2011-10-01T21:57:00.000+03:00

Sănătatea nu e neapărat mai bună decât toate. Lucru de altfel perfect de simplu, liniștea în familie contează chiar mai mult, e de acord tanti Maria din Vama Buzăului.

„Fotografia nocturnă”...

2011-09-26T13:05:00.000+03:00

...este titlul tutorialului meu apărut în PHOTO magazine, nr. 65, septembrie 2011.

Lumina de duminică. La cosit pentru animale

2011-09-24T22:38:00.000+03:00

„La Bunica“ Doi...

2011-09-22T11:37:00.001+03:00

... a apărut și în numărul 9 (iunie-august 2011) al remarcabilei reviste Satul. Ea poate fi găsită în locurile indicate aici.

La porțile Raiului

2011-09-20T22:31:00.001+03:00

#100 (iadul și originalitatea; în-credere; pedagogie)

2011-09-19T23:36:00.000+03:00

Apare peste tot azi viziunea potrivit căreia, spre deosebire de insipidul rai, iadul este mult mai „interesant“. Da, pentru că această perspectivă, așa cum însuși adjectivul în cauză o arată, presupune o receptare mentală, sau, mai corect, exclusiv mentală. Dacă raiul nu este perceput altfel decât ca fiind plicticos, aceasta se explică pentru că el nu e doar pentru rațiune, ci pentru iubire. Iar lucrul acesta nu poate fi înțeles decât dinlăuntru. E ca o urcare pe munte. De pe poteca îngustă ce traversează chinuit un peisaj mai degrabă banal, nu ai cum să bănuiești priveliștea răvășitoare de sus.

De aici și explicația goanei nebune după originalitate și complexele produse de ea. Sufocat sufletește de idolul hipertrofiat al rațiunii și de (auto)minciuna în care se zbate, omul postmodern vede numai cu ochii empirici și inventariază nevrotic creațiile de dinaintea lui, căutând o nișă virgină pe care să și-o însușească ─ demers falimentar prin definiție, ce nu conduce decât înspre contorsiuni sterile.
Originalitatea este însă ─ lucru de bun-simț, pentru că eu sunt eu și tu ești tu ─ implicită existenței fiecăruia, doar că iese la suprafață doar odată cu o ființare autentică. Trebuie, spunea Horia Bernea, doar să te străduiești să spui adevărul, și originalitatea va veni de la sine. Aceasta, întrucât adevărul este consubstanțial iubirii (agape, nu eros), forma supremă de cunoaștere. Omul creează și percepe cu adevărat doar în starea de iubire.

Crucea ─ pedagogia supremă.

A avea credință înseamnă a avea și în-credere.

Andrei Baciu | Photogralysm...

2011-09-16T11:47:00.000+03:00

...adică site-ul meu a fost, după lupte seculare, updatat. :)

Vama Buzăului, 7 PM. Pastorală

2011-09-12T23:14:00.000+03:00

Interior cu capace

2011-09-08T23:19:00.000+03:00

„La Bunica” a apărut și în „World Photographers Summit” (nr. 5, august 2011)

2011-09-03T16:49:00.002+03:00

...și poate fi descărcată de pe site-ul revistei indiene.

Honorable Mention la IPA 2011

2011-08-30T16:31:00.002+03:00

... primită de seria mea, Naturi colocviale, la secțiunea Still life - Non-pro a concursului International Photography 2011.

În cuvintele organizatorilor, scopul cunoscutului concurs este

„To salute the achievements of the world's finest photographers, to discover new and emerging talent, and to promote the appreciation of photography.

The International Photography Awards conducts an annual competition for professional, non- professional, and student photographers on a global scale, creating one of the most ambitious and comprehensive competitions in the photography world today.”

Lumina de duminică

2011-08-23T16:28:00.003+03:00

Tanti Lucreția

2011-08-17T22:51:00.000+03:00

Tanti Lucreția are șaizeci și opt de ani și e văduvă de treizeci și unu. Primarul i-a decernat o diplomă de excelență pentru implicarea remarcabilă în viața comunității. În casa ei cu icoane pe pereți, zâmbește.

Bucăți lirice în al dimineții aur

2011-08-06T11:42:00.001+03:00

Moment în portocaliu

2011-08-05T17:44:00.000+03:00

Peisaj în verde-albastru, cu pasăre chiar

2011-08-01T11:17:00.002+03:00

Poate salvarea e mai simplă decât am putea crede

2011-07-25T16:12:00.000+03:00

Spre adânc

2011-07-24T14:06:00.002+03:00

Nostalgia

2011-07-21T12:23:00.000+03:00

Poză cu doi cai

2011-07-15T15:06:00.000+03:00

Pe margine

2011-07-08T11:02:00.000+03:00

Chiaroscuro de Holbav II

2011-07-05T00:16:00.002+03:00

Chiaroscuro de Holbav

2011-06-28T23:27:00.002+03:00

Uneori, destinul

2011-06-20T17:24:00.000+03:00

Vis de dimineață, plin de dulce ceață III

2011-06-15T12:06:00.001+03:00

Patru nominalizări la Black & White Spider Awards

2011-06-09T23:37:00.001+03:00

... a primit subsemnatul la a șasea ediție a renumitei competiții: două la secțiunea Fine Art, una la People și una la Still life. :) Toate, aici.

La drum (V d d, p d d c II)

2011-06-01T01:17:00.000+03:00

Vis de dimineață, plin de dulce ceață

2011-05-25T00:05:00.000+03:00

„La Bunica“ Doi

2011-05-08T14:01:00.002+03:00

Nu de altceva, ci pentru că respiră mântuire ne atrag obiectele vechi. Au lăsat în urmă timpul, în învârtirea lui năucă, au lăsat în urmă timpurile acestea senile pe care noi ne-am obișnuit să le băgăm prea mult în seamă, timpurile acestea, în realitate mici și înguste la suflet, care dau să ne macine la moara meschinăriilor curente. Din astfel de motive cred că mă întorc și eu mereu „la Bunica”. Blânde și cuminți, ferestrele, patul și paharele, mesele, ivărele și ceasul însuși stau înțelepte să le mângâie ea, lumina.

Mereu am zis (of, recunosc – nu am zis, dar jur că mi-ar fi plăcut să o fac) că nu e adevărat că timpul vindecă totul. De fapt, el nu a vindecat și nu va vindeca niciodată nimic, deci cu atât mai puțin totul. Timpul e, necesar, însă esențial de insuficient, numai scena pe care omul decide ce fel de piesă să joace. Aici e indiscutabila dovadă, după cum am afirmat întotdeauna (bine, nu prea am afirmat niciodată, totuși am visat adesea), că avem vocația fericirii: putem opta pentru ratare și pentru iad.

Dar să ne hotărâm odată pe ce cale apucăm. E mult mai ușor să moțăi căldicel și să împarți laș cuvintele în două. Căci dacă Bunica nu mai e aici, unde e? Numai nebun de disperare – doar atunci e demn de crezut un ateu.

Poate de aceea numai durerea, când alegi să nu îți desfigureze zâmbetul și să nu îți otrăvească lacrimile, te împiedică să te mai pitești după vorbe, după figuri de stil și după deconstrucții. Nu te mai lasă să amâni și te pune față în față cu stringența adevărului – adevărul că adevărul adevărat e anterior, cu adevărat, adevărului absolut pe care și-l arogă arogantul idol al minții, al pretinsei minți și al pretinsei rațiuni. Adevărul, de pildă, că nu afli realmente semnificația vocabulei „durere” decât dacă îți prinzi degetul în ușă; adevărul durerii pe care nu o înțelegi (încă o dată, aceasta și e păcăleala, mai potrivit ar fi „o trăiești”) decât dinăuntru; adevărul că nu altundeva decât în inima în-durerată a lui Dumnezeu este iadul.

Adevărul că nu pentru că e alcătuită din fotoni luminează lumina, ci luminează – o, da, da, da, deoarece aceasta nu e o metaforă, așa cum comod și călâi ne mai este să credem –, prin fotoni, din iubire. Adevărul că nu știi ce înseamnă „libertate” decât dacă, după acestea toate, singurele ce îți arată cât de rob ai fost până acum, privești cerul cu stele. Luna și cu soarele, codrul cu izvoarele.

[Articol publicat pe foto-magazin.ro și în revista Satul]

La conac. Feerie

2011-04-29T15:59:00.000+03:00

# 99 (vorbire vs suferinţă; iubire vs artă)

2011-04-27T13:07:00.004+03:00

Fără nişte date anterioare ei, fără nişte axiome, nedemonstrabile însă nu mai puţin (sau cu atât mai mult) fundamentale, nu există vorbire, nu există discurs logic. Vorbirea se întemeiază pe ceva pre-existent ei. Nu poţi înţelege ce înseamnă „albastru“ din dicţionar ─ acesta te îndeamnă să priveşti cerul. Cum afli cu adevarat atunci care sunt cele ce sunt? Prin suferinţă, singura (?) ce te confruntă imperativ, pentru că nu îţi mai permite să tergiversezi, cu stringenţa adevărului.

Corolar. Raţiunea poate demonstra orice tocmai pentru că se bazează pe nişte postulate anterioare şi exterioare ei. Există deci nu doar raţionalul şi iraţionalul, ci şi supraraţionalul.

Nu poti arăta că iubeşti pe cineva decât în măsura în care te lasă el /este deschis el iubirii tale.

A iubi nu are cum să fie o artă. Arta presupune o anume detaşare (contemplativă) a creatorului faţă de creaţia sa/ a subiectului faţă de obiect. Arta îţi este cumva posterioară ─ pe când iubirea e anterioară, e deja dată, o descoperi şi o trăieşti integral: subiectul=obiect.

Casa lui Gabi, nebună, visează vremelnic la lună

2011-04-17T22:49:00.004+03:00

Cântece de toamnă veche

2011-04-12T18:47:00.001+03:00

Cerul şi pământul

2011-04-10T23:43:00.003+03:00

                      Atunci te voi vedea pe Tine
                    Cum mă vezi şi ne-om cunoaşte
                    Îndeaproape cuvânt din cuvânt
                      Putere din putere. Dimineaţă fi-va,
                        Fi-vor ani fi-va şi reveni-vor blânde
                      -N veşted vânt aprinsele tulburătoarele zări
                      Ce ne hrăneau nădejdea altădată.
                      Pământ şi cer vor trece ca o faclă
                      Din umbra sfântului mormânt
                      Rămâne-va lumina din văpaie
                      Rămâne-va uitarea din cuvânt
                      Rămâne-va iubirea iubitoare
                      Din sărăciile ce sunt.
                      (Ioan Alexandru)

#98 (fan)

2011-04-04T00:18:00.000+03:00

M-am decis iremediabil: sunt fan Dumnezeu.

#97 (Despre artă. P.E. şi B. J.)

2011-03-31T19:24:00.000+03:00

Paul Evdokimov: „Este libertatea teribilă a oricărui artist de a reprezenta lumea după chipul sufletului său pustiit, mergând până la imaginea unei latrine imense unde colcăie monştri dezarticulaţi. [...] Odinioară, lucrurile puneau întrebări, ca într-o aşteptare, iar artistul le răspundea şi le făcea să trăiască din plin sub privirea sa creatoare, redându-le nevinovăţia feciorelnică, făcându-le să se întoarcă «acasă», către candoarea şi ingenuitatea lor. Artistul modern, înainte de a privi lumea, îşi întreabă sufletul şi aplică lucrurilor viziunea sa «dezintegrantă», se face complice la străvechea răzvrătire care vrea să scape în primul rând de Sens şi de orice principiu normativ. O asemenea reîntoarcere către haosul primordial accelerează uzura timpului şi restrânge fiinţa până la sărăcia nimicului. Materia se dizolvă şi îşi pierde contururile, este văzută în atomul atemporal a cărui durată a fost abolită, deci şi freamătul chipului viu, privirea încrezătoare. [...] Calea este întunecată, sufocantă, foarte nesigură în ce priveşte ieşirea. Pe de altă parte, omul, din punctul de vedere al lui Picasso şi al «liniei sale de cruzime», nu este cu nimic mai liniştitor. Probabil că aşa văd demonii lumea într-o optică ocultă şi în afara imaginii inaccesibile a lui Dumnezeu.

Nivelarea universală fărâmiţează Unicul, Ideea, Sacrul, şi îi înlocuieşte cu magia unei mişcări care se roteşte în jurul său, descentrată. Nu mai este eternitatea pe care păcatul a fragmentat-o în timp, este timpul fragmentat în neant.“

Brooks Jensen: „I see far too much of what I would consider pessimistic art, discouraging art, depressing art... photographic art that is intended to show us how bad the world is. You know, I don't need that. I know how bad the world is. [...] Now, that doesn't mean, you know, a blind eye to the world's ills. We don't need to be ostriches with our heads in the sand, but when it comes to art and the production of art and the enjoyment of art and surrounding ourselves with art, I continue to think that the purpose of art is to uplift the human spirit, not to discourage it. [...]

Artists are those people who are gifted to see what escapes other people's attention. In this regard, the historical role of the artist is to be more akin to the mystic than to the newspaper reporter, and if society at large has a tendency to see the negative, depressing, pessimistic, difficult, quote-unquote realistic side of life, then even more so the responsibility of artists is to show what can be, what could be, to show what is possible through the positive aspects of the human spirit, and to do so and to show and to illustrate what others may not be able to see because they are so surrounded by the difficulties of life. [...]

For me, it's those artists and those visions that encourage and motivate and try to illuminate the better side of the human spirit and those things that propel us to achieve and to demonstrate compassion and love and the positive aspects of life that are the ones that are the most interesting, most useful, most encouraging, most motivating. [...] The discouraging and the depressing is a copout ─ an easy path. It's much more difficult, both as an artist and as a human being, to stay focused on the positive in life, because that takes effort, and that's the way I choose to make my artwork and the way that it makes most sense to live my life.“

(Sublinierile mele, A. B.)

Cântec de toamnă

2011-03-28T23:31:00.000+03:00

IPA: „Hibernal Haiku 2338. Zece“...

2011-03-27T15:10:00.000+03:00

... a ajuns în finala concursului IPA „One Shot: The Landscape“. :) Seria întreagă, aici. Cu poveste, dincoace.

Moment cu pisică

2011-03-23T01:53:00.002+02:00

Pastorală 7744

2011-03-16T21:44:00.002+02:00

Doi

2011-03-14T22:20:00.000+02:00

Hibernal Haiku 6528

2011-03-08T15:27:00.000+02:00

Joc de copil

2011-03-06T22:33:00.000+02:00

Albastru Haiku

2011-03-03T12:40:00.000+02:00

„Winterly Haiku“...

2011-02-28T19:51:00.000+02:00

...a apărut şi în revista indiană World Photographers' Summit, numărul 3. Ea poate fi descărcată de aici.

Cezar Popescu prezintă: BW Formula

2011-02-27T20:46:00.000+02:00

E visul oricărui fotograf să fotografieze şi pe film. (Ah!...) Prietenul Cezar Popescu ne invită la BW Formula: Welcome to “BW Formula”. We are collecting and sharing analog black and white photographic formulas. Un proiect foarte interesant, cum nu cred să fie altul în lumea foto de pe la noi.

#96 (gest fundamental)

2011-02-26T01:23:00.003+02:00

Gestul fundamental al lui Petru când, după Învierea Domnului, se întorcea de la pescuit împreună cu ceilalţi ucenici şi, după ce Ioan îi spune că cel ce stătea pe mal cu jarul pregătit pentru peşte este Însuşi Domnul, se aruncă direct în apă, ca să ajungă la El. Putea să aştepte ca ceilalţi cele două, cinci, zece minute (adică un interval, în termeni omeneşti, cât se poate de onorabil) până când corabia va fi ajuns la mal.

Dar nu a aşteptat. Ceva îmi spune că dacă Ioan, în loc să-i zică Domnul este!, ar fi spus Ştii, după calculele mele, cred că există o probabilitate de 10 % sau de 1% sau de 1 la trei miliarde ca Cel de pe mal să fie Domnul, Sfântul Petru ar fi făcut exact acelaşi lucru.

Orice discuţie despre creştinism, despre creştinismul autentic, de aici începe.

Peisaj cu dealuri

2011-02-24T20:46:00.000+02:00

În plus

2011-02-22T00:19:00.002+02:00

Amintiri de la bunica

2011-02-09T13:17:00.000+02:00

#95 (D v r)

2011-02-06T18:01:00.001+02:00

Dumnezeu vorbeşte româneşte. Dumnezeu vorbeşte româneşte. Dumnezeu vorbeşte româneşte.

Fulgurație. De când nu eram bătrâni

2011-02-03T23:22:00.000+02:00

Zări albastre

2011-01-29T14:04:00.000+02:00

Hibernal Haiku 5683

2011-01-27T16:59:00.002+02:00

Drumul spre Acolo

2011-01-24T21:37:00.005+02:00

Hibernal Haiku 5326

2011-01-16T22:23:00.002+02:00

Hibernal Haiku 5681

2011-01-13T12:53:00.002+02:00

Poeme cabaline, despre tăcere, în ajunul Crăciunului, 2010

2011-01-11T22:16:00.000+02:00

Hibernal Haiku 2379

2011-01-10T12:52:00.002+02:00

Amintiri din copilărie

2011-01-09T12:53:00.002+02:00

Hibernal Haiku 5191

2011-01-08T23:12:00.000+02:00

Dumnezeu vorbește românește. La propriu

2011-01-03T14:05:00.009+02:00

Acum două milenii, o mână de oameni fără carte dădea de știre în toată lumea că Dumnezeu, Atotputernicul, s-a făcut om și s-a născut într-un amărât de staul dintr-un sătuc uitat de lume (nu în templu, nu în palatul regelui, nu în centrul orașului), pentru ca apoi, după treizeci și trei de ani, să fie răstignit și să învieze. Ce altă reacție să ai ca om, chipurile, cu picioarele pe pământ, crezând (!) ca Pilat în relativitatea adevărului, decât să îți fie milă de astfel de bieți rătăciți și să îi întrebi: „Voi sunteți în toate mințile?“

Nu e nici urmă de îndoială că, dacă ar veni în aceleași condiții ca la prima Sa venire, Hristos ar avea exact aceeași soartă. Nu, una mult mai crudă. Nu ar mai apuca să propovăduiască nici un an dintre cei trei şi jumătate. Ar fi repede catalogat ca fundamentalist și extremist periculos, incorect politic și lipsit de toleranță. Ba chiar eretic. Dracul, a dovedit-o demult Dostoievski, este azi om subțire, cu lecturi fine și vederi politice (post)moderne, iar fariseii de azi sunt cel puțin la fel de farisei ca cei de ieri. Ei sunt primii care doar zic ce ar trebui să zică popa, și nu fac ceea ce ar trebui să facă preotul: să urmeze efectiv, cu întreaga lui viață, lui Hristos. După fruct se cunoaște copacul și după faptă, omul, orice rang și hram, înalt sau umil, ar purta. Nu catadicsesc ei, înalții ierarhi, să îi canonizeze pe sfinții închisorilor comuniste ─ ce să mai vorbim de a face mai mult.

Unul dintre cele mai mari păcate ale omului ─ ale celui de azi, mai mult ca oricând ─ este acela al patului lui Procust. Pretinzând, culmea, că astfel dăm dovadă de raționalitate și realism (incredibil! deși nici noi nu putem mai mult în această privință decât să întrebăm la fel de retoric precum Pilat: „Ce este adevărul?“), în fapt mici, meschini și filistini, încercăm să înghesuim sau să lăbărțăm realitatea astfel încât să o facem să încapă în sertărașele minții noastre. Ce nu intră acolo, înseamnă că nu există.

Creștinul autentic, spune uriașul teolog rus Paul Evdokimov, este acela pentru care cuvintele „vie împărăția Ta“ nu sunt doar o formulă seacă repetabilă mecanic în virtutea unui automatism ritualic exterior, ci însuși orizontul vieții pe pământ, Parusia, anume reîntoarcerea Acolo de unde nu ar fi trebuit să cădem niciodată. Viața de acum, ocol nefericit, este doar fum și țărână, este o viață dusă printre străini (așa cum o arată și etimologia cuvântului „parohie“).

Și atunci, având în minte toate aceste observații, cum să nu ciulești urechile când auzi că, undeva pe pământ, de mai bine de jumătate de veac, Dumnezeu vorbește, la propriu!, cu cine vrea să-L asculte? În mijlocul șarlataniilor care ne înconjoară și a minciunii care a devenit aproape sistem, și dacă ar exista nu mai mult de 1% șanse ca aceasta să fie adevărat, o astfel de știre responsabilizează total un creștin care se vrea/ care încearcă să fie autentic. (De fapt, nici nu există creștin dacă el nu e autentic, evident.) E strigător la cer să auzi așa ceva și să nu cercetezi.

Să cercetezi. Fără pre-judecăți, dar și fără credulitate. În context, nu fragmentar, din perspectiva Întregului. Citind întâi cu atenție, integral sau cât mai mult, cu mintea și sufletul, și de abia apoi emițând propriile judecăți, când ești sigur că nu ai ce să îți reproșezi în privința pierderii din vedere a vreunui lucru.

Cetatea Sfântă Noul Ierusalim (link, aici). La Glodeni-Pucioasa, în județul Dâmbovița, în condiții la fel de umile ca prima dată, de mai bine de jumătate de veac, Hristos-Dumnezeu vorbește românește. Cuvintele nu au cum să cuprindă ce se întâmplă acolo cu adevărat. „Uluitor“ este prea puțin. A sosit vremea să ne întoarcem Acasă.

(Un reportaj de Cristi Tabără, aici.)

Reverie albastră

2010-12-30T22:13:00.002+02:00

Meditație despre tăcere. Bucată lirică 4690

2010-12-28T13:27:00.002+02:00

Pastorale de Prahova. 8 decembrie

2010-12-22T12:21:00.000+02:00

Triptic cu ninsoare

2010-12-20T13:54:00.000+02:00