20 noiembrie 2008

Dealul meu, sâmbătă dimineaţa

2 comentarii:

  1. Ar trebui să existe un cuvânt care să exprime liniștea interioară, o șoaptă care învăluie sufletul, o mângâiere invizibilă pe obraz...
    o dimineață din copilărie... cineva drag... culori perfecte dintr-o amintire-de-echilibru.

    Dar nu există acest cuvânt.
    Adică există.
    ...în fotografia ta.

    Mă bucur tare mult că faci fotografii, domnule Andrei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa cum stii si tu, fotograful/artistul face doar o parte din drum prin creatia sa, asteptandu-si, undeva la jumatate, receptorul. E o impreuna-rostire, asadar, a acelui cuvant de care zici tu. Singur, creatorul s-ar simti nu altfel decat steril si meschin...

    Onoarea intreaga, deci, e de partea mea. :)
    Andrei

    RăspundețiȘtergere