Lumina – aceea de atunci: cu Ea se fac fotografiile. Învăluie totul, e Vie, la propriu. Nu o percep(em) cu adevărat decât rar – mare păcat. Doar amintirea.
Un miracol „banal” al Fotografiei: acela de a „arăta” pur și simplu, de a comunica. Oare de unde entuziasmul ce mă cuprinde la acest gând simplu?
Contrabalansând alienarea produsă astăzi de tehnologie, Fotografia se opune înstrăinării lumii de propriile rosturi. Altfel nu are, însăși, rost.
Din fericire, totul este iluminat, vorba cuiva. Din păcate, nu toți sîntem luminoși. În măsura în care fotograful se luminează, și Fotografia ne-ar putea ajuta să iubim lumina, nu întunericul și, astfel, să-i ajute pe oameni să-și dorească luminarea.
RăspundețiȘtergereAici „să-și dorească” e formula cheie - atât pentru fotograf, cât și pentru privitor. Uimitor, copleșitor, incredibil de-a dreptul este respectul lui Dumnezeu pentru vrerile omului.
RăspundețiȘtergere