Joi, 8:19

#76 (banalităţi, clişee)

Studiu de caz: 1+1=2 e un clişeu.

1) Avem dreptate uneori să ne enerveze clişeele.
2) Deşi e clişeu, 1+1 fac, totuşi, 2.
3) Dacă frumuseţea e în ochii privitorului (alt clişeu?), atunci şi banalităţile însele sunt, pe jumătate cel puţin, în noi înşine. Incredibil, jur, cât de repede trecem peste „2“, peste „=“, peste grozavul şi puţin înţelesul „+“. (Of, fusei chiar poetic aci. Cuvintele au devenit nişte femei uşoare, iar dicţionarele ─ bordeluri.) Dacă l-aş înţelege pe „1“, om aş fi. (Iar!...)
4) Avem dreptate să ne enerveze unele clişee. Dar, mă gândesc, celelalte vin din stupida noastră superstiţie că am şti realmente despre ce e vorba. „Doar proştii au certitudini“, spunea un profesor de-al meu din facultate.

Natură moartă cu patru gutui, culori şi picioare

1299

Holbav, după un an. Pasteluri

Seria de anul trecut, aici.

Vesperală, mai adineauri

#75 (photography ─ artmaking)

„Photography can be such a fun hobby. But, I find artmaking is completely different from a hobby. A hobby is a diversion, a vacation, a relaxation, pastime ─ i. e., a way to pass the time. Artmaking is a battle, a confrontation, a pursuit, a matter of the soul and survival, a passion, a pile of frustration and a grain of reward, an irresistible impulse, an addiction, a form of self-imposed insanity in a world that does not require me to make art at all. My art is, therefore, a great joy simply because it is of no use whatsoever to anyone at any time. In fact, if it had a great purpose, I would find it work.“ ─ Brooks Jensen, Letting Go of The Camera, LensWork Publishing, p. 133. Artă faci deci, adaug eu, pentru tine şi pentru Dumnezeu. Restul sunt doar lucruri de ordin secundar.