Din seria „Caractere”

 

Dintr-o margine de lume (8)

 

Dintr-o margine de lume (7)

 

Dintr-o margine de lume (6)

 

Artistul și focul din cetate

 Artistul trăiește și el, asemenea tuturor celorlalți oameni, în cetate. El are nevoie de cetate, iar cetatea – de operele sale.

Totuși, când cetatea ia foc, artistul trebuie să se oprească din actul său artistic și să le strige celorlalți că cetatea a luat foc. Aceasta pentru că focul se stinge cu apă, nu cu opere de artă. Așa a lăsat Dumnezeu.

Dacă, adăpostit în turnul său înalt, nu vede focul sau nu simte fumul, artistul ar trebui ca, măcar din când în când, să deschidă fereastra. Mai ales că, de acolo de sus, el vede mult mai bine decât hamalul din port sau brutarul din colțul străzii. Aceasta, în condițiile în care respectivii nu au spus niciodată despre ei înșiși că ar fi artiști.

Dar dacă artistul se teme că cei orbi, care nu pot vedea flăcările, ori cei surzi, care nu pot auzi țipetele, îl vor acuza că greșește și că nici el nu vede și nu aude? În cazul acesta, artistul trebuie să își amintească rapid două lucruri. Mai întâi, că nu este al lui a-i judeca pe cei orbi că nu văd ori pe cei surzi că nu aud. Apoi, că flăcările, flăcări fiind, nu țin seama nici de cei care văd și aud, nici de cei care nu văd și nu aud.

Poate artistul crede că focul nu are cum să îl ajungă. În acest caz însă, el nu face decât să uite de fum și de cenușă. Mai mult, arta pentru artă și arta cu tendință sunt două fețe ale aceleiași monede. Ale aceleiași monede calpe. Nu de alta, dar arta nu e despre artă, după cum nu este despre tendințe. Arta este despre viață și este pentru cei în viață. Or, așa cum o bună parte dintre experți au afirmat, focul dăunează grav sănătății. Or, așa cum câțiva experți au afirmat, sănătatea este o condiție esențială a vieții.

Artistul care vede focul, dar nu le strigă aceasta și celorlalți, este în continuare artist? Nu știu, deși mă întreb cine va rămâne, după ce flăcările se vor fi potolit, ca să îl poată numi pe el artist. Oricum, artistul care vede focul, dar nu le strigă aceasta și celorlalți, nu mai poate fi numit om. Aceasta, pentru că, în acest caz, artistul nu este decât o mare canalie.