22 septembrie 2019

Expoziție de fotografie "Bucovina la centenar”, la Muzeul Satului


Cu ocazia aniversării celor o sută de ani de la unirea Bucovinei cu patria-mamă - România, Asociația Foto "Bucovina FOTOgenică" din Câmpulung Moldovenesc a marcat evenimentul prin lansarea proiectului "Bucovina la centenar: o sută de fotografi - o sută de imagini despre Bucovina". Fotografiile despre una dintre cele mai spectaculoase zone ale țării pot fi văzute si în mediul online, pe website-ul http://www.bucovinafotogenica.ro, pe pagina de facebook Bucovina Fotogenică www.facebook.com/BucovinaFOTOgenica, dar și in Albumul aniversar tipărit "Bucovina la centenar: o sută de fotografi - o sută de imagini despre Bucovina".

Acum expoziția ajunge la București, unde poate fi văzută de către vizitatorii Muzeului Satului in perioada 25 septembrie - 13 octombrie 2019, vernisajul având loc in data de 25 septembrie, la ora 17.00, Sala Gh. Focşa.
Va așteptăm!


Fotografia subsemnatului: https://bucovinafotogenica.ro/2018/09/07/4-andrei-baciu-seara-langa-putna/.

16 iulie 2019

Bădia Vasile


Apăs o tastă și chipul blând al bădiei Vasile umple ecranul. Ochii îi privesc undeva departe, iar borul pălăriei coboară dunga unei umbre peste ei, ca și cum ar încerca să îi ascundă. Și să îl ascundă pe bădia Vasile cu totul, poate de privirile care nu ar ști să îl privească așa cum trebuie. Auzim anumite cuvinte, facem anumite fotografii și le păstrăm doar pentru noi, căci acesta este rostul lor adânc. Altele, însă, trebuie date neapărat mai departe.
„Fost-am tânăr, nu știu când, numa’ m-am trezit bătrân.” Îi aud și acum glasul recitând și cântând poeziile de el compuse și nici acum, orice aș face, nu pot să ignor adâncul din care au izvorât și adâncul pe care îl destupă atât de firesc în mine.



„Dacă n-ar mai bate vântul, nu s-ar răcori pământul. De n-ar fi flori pe câmpii, păsări n-ar mai ciripi. De n-ar fi cucul pe lume, vai, ce rău i-ar sta la pădure! Dar cucul pe lume este, el cântă pe văi și creste, la barbați și la neveste. El mai cântă pe câmpii, la bătrâni și la copii, și la fete tinerele, și mă-ngân și eu cu ele.”



Ce vei face cu aceste înregistrări, mă întreabă bădia Vasile. Păi vreau să le fac publice, să ajungă la cât mai mulți oameni. Desigur, dacă sunteți de acord și dumneavoastră, răspund cu jumătate de gură, neștiind ce reacție va avea. Așa să faci, aprobă și mă roagă fără a se ruga bădia, să nu moară poeziile mele odată cu mine.
„Trece luna amărâtă peste dealuri și câmpii – dușmanii ne taie pădurile și rămân munții pustii.”



„Tot pământul i-o livadă, ar și samăn pe ogor grâu, secară și-orzișor – și nu mai putem de jale și de dor... Da.”



„Lume, lume și iar lume, cin ți-o pus numele lume nu ți l-o știut a pune. Să-ți fi pus nume de floare, că tare ești trecătoare”.



Bădia are grijă de animale, iar soția sa țese haine tradiționale, în vreme ce urmașii îi vizitează zilnic și le-aduc ce le trebuie. 



Neîncrezător, cinic de-a dreptul am fost, aproape până în ultima clipă a întâlnirii noastre, dar bădia Vasile tot m-a înfrânt. El chiar este, există, e viu, e autentic. Și cum demonstrezi că cineva e autentic? Simplu, nu o faci. Este, pur și simplu. Dovezile, în fond, mai mult tocesc adevărul decât să te lase să-l trăiești.



Gânditor și dârz, prietenos-șugubăț și sceptic-optimist. Nemulțumit, dar nu defetist, apăsat, și el om cu păcate, dar nu fără speranță. Actor, însă nu cabotin, smerit, dar nu fără demnitate. Sunt multe ipostaze în care l-am imortalizat pe bădia, deși nu știu dacă era nevoie de mine pentru asta.



„Femeia fără bărbat – ca grădina fără gard. Bărbatul fără femeie – ca lacăta fără cheie.”



Oamenii nu mai știu să creadă în povești, dar poveștile cred în continuare în oameni. Cam așa face și lumina, care, pe unul ca bădia, ba îl împresoară pe după umeri, ba îi mângâie fața la răsărit, ba i se așază în ochi și i se prelinge în suflet. Poate nu mereu, dar suficient de des.



Bădia Vasile și soția lui locuiesc într-o poiană liniștită, la câteva sute de metri de granița cu Ucraina, în căsuța lor adevărată, împrejmuită cu flori adevărate și cu icoane și mai adevărate pe pereți.



„Vă spun în cuvântul meu sfânt că îmi iubesc țara, îmi iubesc poporul și-mi iubesc foarte mult și tricolorul.”  Apăs o tastă. Așa-i firesc să fie.

 
(Fotografiile au fost făcute pe 21-22 septembrie 2018. Textul a fost scris pe 14 iulie 2019.)