Datorez Editurii Predania întâlnirea cu genialul, în sensul cel mai etimologic, Nicolae Velimirovici, după cum i-o datorez și pe cea cu alți gânditori de căpătâi ai trecutului și ai prezentului.
Când mă gândesc la această editură, îmi vin mai întâi în minte copertele ei marcă înregistrată, simple, fermecătoare, luminoase. Ele simbolizează perfect, și deloc întâmplător, singura cale către adevărurile care te eliberează realmente, anume a te face mic pentru a lăsa loc luminii să strălucească în și prin tine.
Nu știu dacă Editura Predania este o buturugă mică ce, inexorabil, ar visa să răstoarne carul mare. Nici nu cred că asta își propune. Ea doar împrăștie boabe de grâu, boabe de aur, capabile să germineze și peste secoli, când au unde să o facă.
De aceea, vă supun atenției, dragi prieteni, prea-frumosul proiect „Prietenii Predania”. Toate informațiile, aici: http://prietenii-predania.ro/.
