4 iunie 2008

Proiectul fotografic "R500"

de Andrei-Claudiu Baciu

Există în apriga – şi cu atât mai frumoasa – luptă cu sinele (vai, ce sintagmă, azi, desuetă şi patetic-rizibilă, nu ? să folosesc însă alta ar însemna să comit o autotrădare) momente când ai senzaţia că drumul pe care îl ai în faţă duce inevitabil spre o fundătură. Aşa începusem şi eu să cred când, din motive ce ţin de insidioasa realitate a constrângerilor mărunte, simţeam o profundă nemulţumire, legată de faptul că nu pot pleca în locurile mai mult sau mai puţin exotice unde (acolo şi doar acolo) văzusem eu că se pot face fotografii. Mă rog, Fotografiile.
Dar fundăturile nu reprezintă neapărat sfârşitul tuturor căilor. Astfel că, forţat de nevoia acută de a apăsa butonul declanşator al aparatului, pe de o parte, şi pe de altă parte, limitat atât de timpul întotdeauna aşa de scurt pe care îl puteam dedica acestei obsesii consumante cât şi, implicit, de spaţiul pe care îl puteam parcurge, a trebuit să mă descurc cu ce am. Şi aşa am început să plec la pozat – ori de câte ori de câte ori se putea şi simţeam nevoia – pe străzile şi uliţele satului în care locuiesc (Măgurele, Prahova), pe câmpul din apropiere ori chiar în propria curte sau locuinţă. În acest chip, obligat de împrejurări, mi-am dat seama că ce părea la început o încătuşare nedreaptă este de fapt un uriaş noroc. Norocul de a-mi aminti că numele dat de vechii greci întregului univers, din care face parte, da, chiar şi meschinul meu perimetru de căutări fotografice, este acela de „cosmos”, adică „frumos”. Că cel din urmă există aşadar peste tot şi aşteaptă străduinţele subsemnatului, pretins artist, să îl descopere, pe el şi puzderia-i întreagă de valori congenere.
Acestea sunt originile Proiectului fotografic „R500”. Numele său indică raza de cinci sute de metri a cercului pe suprafaţa căruia au fost realizate imaginile. Centrul respectivului loc geometric este camera unde locuiesc sau, mai exact, biroul unde se află calculatorul, punctul terminus al experienţelor mele fotografice. (Sau poate nu. Fotograful trebuie să fie fotograf mereu, nu doar când are aparatul cu el sau îşi priveşte creaţiile.)
Datele de sub fiecare cadru reprezintă, bineînţeles, numai nişte aproximări. Autorul lor le-a dorit cât mai apropiate de realitate, dar ele trebuie privite mai degrabă ca un pretext decât ca un scop în sine.
[Clic aici sau descarcă fişierul PDF de dincoace. Vizualizare optimă la zoom 75% :) ]
[Câte ceva despre „R500“ în „PHOTO magazine“, aici.]

10 comentarii:

focused spunea...

Excelent proiectul. Mi-a remintit delicatetea alb-negrului.

Andrei spunea...

multam foarte! :)

beze spunea...

Sunt absolut incantat de cateva fotografii din serie. Lumina aia, ti-am mai spus, este invaluitoare & fermecatoare. Fotografiile, intre ele, nu sunt suficient de legate.De ex. camionul rasturnat si texturile aproape palpabile nu pusca. Ele sunt povesti in sine. Sorry si salutari :)

Andrei spunea...

Salutari! :)
Nu ai pt ce sa iti ceri scuze. O critica judicioasa si bine intentionata ca a ta e mereu bine venita.
Totusi, dupa cum am zis si in text, lucrul ce leaga cele 24 de imagini e ca au fost facute intr-un cerc cu raza de 500 de metri. Aceasta a fost insasi premisa acestui proiect: orice, dar numai sa fie in suprafata aceea. :)
Lina lumina!

beze spunea...

Stiu. :) Sorry-ul era tocmai ca priveam pozele din afara razei de 500 metri.

Andrei spunea...

:) Dreptul tau.

Trosil Francisc-Iosif spunea...

Wow! foarte frumos!

Andrei spunea...

multumesc f mult! :)
andrei

Claudia Tanasescu Photography spunea...

Din lupta cu sinele ies intotdeauna numai lucruri de valoare...daca avem rabdare si vointa sa nu abandonam lupta. mult succes in continuare. imi plac mult fotografiile

Andrei spunea...

Mulțumesc foarte, dragă Claudia. Te aștept să revii oricât de des.