28 iulie 2008

#39

Ştiu că poate ăsta nu e un lucru nou, dar mă gândesc uneori ce bine ar fi să scriu o carte în care doar să tac. Textul ar avea sute, mii, zeci de mii de milioane de pagini şi ar vorbi, fără a zice un cuvânt, despre mine, care nu spun nimic.



Sophie Zelmani - Love on My Mind

5 iulie 2008

#38 (caracterul 'puternic emoţionant/şocant' al artei)

Caracterul 'puternic emoţionant/şocant' al artei - urmare obiectivă a chintesenţei ei, nu marcă unică.
Nu să emoţioneze/şocheze în primul rând trebuie să fie ţinta artistului, ci să realizeze acea transcendere spre Acolo. Emoţia/şocul nu reprezintă deci un scop în sine, ci efecte ale realizării dezideratului anterior enunţat. Dacă le urmăreşti doar pe acestea, nu te vei alege decât cu o manelizare ţipătoare a artei.
Azi, tot mai des, aceasta (exemplul cel mai elocvent - fotografia) este redusă ilegitim redusa doar la aceste caracteristici secunde.

4 iulie 2008

#37

Mult mai mult decât homo sapiens sapiens, fiinţa umană este în primul rând homo religiosus. Şi aceasta, fie că îi place sau nu şi chit că acceptă sau refuză în mod subconştient/ in-conştient statutul respectiv.