Pictura nu e sigur, iti garantez - am in vedere faptul ca sunt un antitalent total la desen. :))
Oricum, "real-ul/-ismul" in fotografie e doar o iluzie - asta e o discutie f. veche. :) Prin simpla alegere a obiectivului/punctului de statie/filmului/filtrelor/diafragmei/prelucrarii in Photoshop etc., fotograful se implica subiectiv in realizarea cadrului.
A, nu. Nu căutam neapărat realismul în ea. Dar îmi ridicasem întrebarea dacă e foto sau nu; e ca ruptă dintr-un spaţiu de povestire. Deci cu antitalentele e discuţie lungă şi în privinţa observării. :))
E ca în literatură cu arta fotografică. Cu cât e mai simbolică, cu atât mai artă. Şi ăsteia nu-i lipseşte simbolul. Din prima m-a surprins lumina strecurată pe pământ ca o revelaţie divină.
Da, perfect de acord. :) Eu - in timpul liber :)) -, predau literatura, si compar mereu cele doua arte. Mi se pare cat se poate de interesanta cercetarea asta prin suprapunere si contrast, daca nu suna prea pretentios.
Ha! :) La mine, invers. Foto plonjează în timpul liber şi cealaltă mai mult sau mai puţin din obligaţie. Deşi nu chiar partea de literatură, ci de limbă. Din nefericire, aş spune, doar limbă.
suprapunerea asta dintre cele două e uneori o nevoie aproape organică. eu simt nevoia sa asociez poeziile pe care le afişez cu o imagine. e drept că cele mai multe imagini sunt furate.
Pai nu, era un soi de litota - si eu sunt profesor de romana si fotografia o practic in timpul liber. Poate ca nu exista mai multe arte - poate toate se intalnesc Acolo, Undeva... :)
6 comentarii:
Hm.. it doesn't look real. Parcă ar fi o pictură, nu fotografie. Hm.
Pictura nu e sigur, iti garantez - am in vedere faptul ca sunt un antitalent total la desen. :))
Oricum, "real-ul/-ismul" in fotografie e doar o iluzie - asta e o discutie f. veche. :) Prin simpla alegere a obiectivului/punctului de statie/filmului/filtrelor/diafragmei/prelucrarii in Photoshop etc., fotograful se implica subiectiv in realizarea cadrului.
Numai de bine!
:)
A, nu. Nu căutam neapărat realismul în ea. Dar îmi ridicasem întrebarea dacă e foto sau nu; e ca ruptă dintr-un spaţiu de povestire. Deci cu antitalentele e discuţie lungă şi în privinţa observării. :))
E ca în literatură cu arta fotografică. Cu cât e mai simbolică, cu atât mai artă. Şi ăsteia nu-i lipseşte simbolul. Din prima m-a surprins lumina strecurată pe pământ ca o revelaţie divină.
Da, perfect de acord. :) Eu - in timpul liber :)) -, predau literatura, si compar mereu cele doua arte. Mi se pare cat se poate de interesanta cercetarea asta prin suprapunere si contrast, daca nu suna prea pretentios.
:)
Ha! :) La mine, invers. Foto plonjează în timpul liber şi cealaltă mai mult sau mai puţin din obligaţie. Deşi nu chiar partea de literatură, ci de limbă. Din nefericire, aş spune, doar limbă.
suprapunerea asta dintre cele două e uneori o nevoie aproape organică. eu simt nevoia sa asociez poeziile pe care le afişez cu o imagine. e drept că cele mai multe imagini sunt furate.
Pai nu, era un soi de litota - si eu sunt profesor de romana si fotografia o practic in timpul liber.
Poate ca nu exista mai multe arte - poate toate se intalnesc Acolo, Undeva...
:)
Trimiteți un comentariu