În pădure. Iarna. Cu ceaţă

#14

Furi miliarde şi dai înapoi, cu surle şi trâmbiţe, emfatic, a mia parte. Cât de multă nesimţire se află într-un astfel de gest ? „Fundaţia Dinu Patriciu”. Incredibil!
Să zicem că, în anumite circumstanţe, ar fi posibil de acceptat ideea că politica e o femeie uşoară. Dar de ce trebuie să aibă şi boli venerice? „... Să-i împarţi în doua cete: de nebuni şi de mişei”.

Tabăra fotografa.ro, Busteni, 14-16 decembrie 2007 (II)

După Salonul Internaţional de la Sibiu din august 2007 şi Salonul Naţional de Fotografie Turistică desfăşurat două luni mai târziu, expoziţia prilejuită de Tabăra de la Buşteni este a treia colectivă la care participă şi subsemnatul. Ce să zic, a început să îmi placă…

Tabăra fotografa.ro, Busteni, 14-16 decembrie 2007

Vezi şi fotografa.ro .

#13

Nu mă pot abţine: cum ar pronunţa un englez cuvântul "oaie" ? Dar un român - "antidisestablishmentarianismically" ? :))

#12

Un roman în care să pot tăcea. Voila le (un) rêve.

Pastorală

Varia #11

„Simţ enorm şi văz monstruos”. Faimoasele cuvinte ale lui Caragiale arată caracterul cuiva/al artistului ( artistul nenea Iancu şi artistul în general) a cărui trăsătură esenţială este o sensibilitate superioară în raport cu restul.

1. Din spusele celui citat, totuşi, respectiva caracteristică apare cumva ca o anormalitate nefericită, ca o infirmitate.

2. Cauza diferenţei de simţire dintre individul hipersensibil şi cel ‘obişnuit’ este aceea că primul simte mai mult sau că al doilea simte (mult prea) puţin ? Depinde de punctul de referinţă.

3. Hipersensibilitatea – ca o cruce. Ca vocaţia sfinţeniei. Ca tupeul ontologic de a spune « Regele este gol, nebunilor ! ».

4. Oricum, să fii hiposensibil e mult mai comod...

[5. Aici, postmodernistic, ar urma o poantă care să destindă ironic atmosfera. Sincer, nu găsesc niciuna momentan... :)) ]

Culoarul Rucăr-Bran

Nişte alţi cai :)

Varia #10

Nu ştiu în ce măsură se poate vorbi despre valabilitatea conceptului de non-valoare. Există ori valoare, ori antivaloare: "Cine nu e cu Mine, e împotriva Mea". Tertium non datur.

*

Spiching ov uici: mi se pare de-a dreptul hilar ca o simfonie eshatologică precum fabuloasa Odă a bucuriei să fie imnul unei grupări economice - căci asta e, de fapt - atât de despiritualizate precum Uniunea Europeană (vezi Constituţia acestui 'măreţ' stat continental. Sau, mă rog, vezi ce nu vezi în respectiva lege fundamentală) . Simfonia a IX-a + UE= oximoron strigător la cer. UE, UE, UE !

Mentori

6+1

Aşa mor eu, câte un pic, câteodată. Câte odată. Cât e o dată.