29 decembrie 2008
27 decembrie 2008
25 decembrie 2008
#45
"Nenorocirea este că veacuri de-a rândul - şi mai ales acum decât oricând - până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea.
În vreme ce e clocot, e scandal, e 'curată nebunie', mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă de aventură, e happening - e cel mai formidabil happening.
Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţeta de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţie Hanemann minimală, roabă neolitică.
Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să mai trecem pe la traficanţii de heroină).
Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă - dar nu searbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscate. Un trapez la mare înălţime - şi nici o plasă dedesubt.
Nu înţeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor şi petiţionarii fericirii că trec pe lângă ceea ce caută. Eu unul văd creştinismul ca pe un hiper acid lisergic şi o versiune mai 'tare' a unor cărţi ca Arta de a fi fericit sau Cum să reuşeşti în viaţă a lui Dale Carnegie.
Isihie: fericire. Şi nu numai în anumite locuri, la sfântul munte. Pretutindeni. O reţetă universală."
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
În vreme ce e clocot, e scandal, e 'curată nebunie', mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă de aventură, e happening - e cel mai formidabil happening.
Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţeta de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţie Hanemann minimală, roabă neolitică.
Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să mai trecem pe la traficanţii de heroină).
Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă - dar nu searbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscate. Un trapez la mare înălţime - şi nici o plasă dedesubt.
Nu înţeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor şi petiţionarii fericirii că trec pe lângă ceea ce caută. Eu unul văd creştinismul ca pe un hiper acid lisergic şi o versiune mai 'tare' a unor cărţi ca Arta de a fi fericit sau Cum să reuşeşti în viaţă a lui Dale Carnegie.
Isihie: fericire. Şi nu numai în anumite locuri, la sfântul munte. Pretutindeni. O reţetă universală."
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
22 decembrie 2008
17 decembrie 2008
'War, Inc.' (2008)
Comentariu pe care tocmai m-am simţit dator să îl fac pe câteva site-uri ce recenzează filmul 'War, Inc.' (2008), cu John Cusack. Dată fiind ora târzie a redactării, autorul, slugă plecată, vă roagă a ierta dezlânarea şi eventuala incoerenţă a rândurilor de mai jos.
"Acest film nu este conceput spre a atrage gratuit-socant atentia in vederea vandabilitatii, asa cum se intampla de obicei la Hollywood (Red Hot Chili Peppers, "Californication" - does this ring a bell?). E o radiografie dureros de corecta a realitatii de astazi. Nu povestea conteaza, nu faptul ca mor multi tipi si nici ca (se pare ca) cei trei vor trai fericiti pana la adanci batranete. Toate astea sunt doar pretexte pentru a spune lucrurilor - de azi, nu din viitor - pe nume.
Nu de dragul bastinasilor s-au dus americanii in Irak sa-l faca praf pe Saddam, nu pentru pace, libertate si intelegere intre popoare se moare in toate razboaiele si atentatele tampite ce au loc in chiar clipa asta in lume, nu din imaculata, feciorelnica diplomatie a fost semnat tratatul de la Ialta in '45, cand maretele puteri ale Vestului au lasat jumatate de lume plagii rosii, spre a reveni peste 50 de ani in straie de salvatori ce iti interzic transhumanta, transformandu-te in simpla piata de desfacere, nu, ca sa inchei aleator enumeratia, de dragul poporului nigerian s-au dus acolo marile companii petroliere, lasandu-i in infinita lor bunatate pe bietii africani sa moara de foame in jurul rafinariilor ce scot profituri incalculabile.
Ci din lacomie, din pofta de putere, din acute dureri in cot in privinta soartei oricarui altuia decat propria piele. Si in privinta asta, exista niste replici-cheie in film. De exemplu, ''teroristii' ce o rapesc pe Natalie ii arata acesteia ca pt ei e doar 'un joc' chestia cu atentatele: libertatea, independenta si alte asemenea sunt pretexte atat pentru ocupatori, cat si pentru ocupati. Etc.
Actiunea e doar un suport, cliseele caracteriologice de aici sunt intentionat ingrosate, tocmai pentru a arata ca de fapt nu despre ele e vorba. C'mon! (vorba lor).
Inca ceva: oare de ce sa fi fost filmul asta asa de putin difuzat in SUA ? Oare pentru ca loveste exact acolo unde doare ? Pentru ca am ajuns chiar sa ne para 'cool' sa nu vedem padurea din cauza copacilor, pentru ca imparatul este, iata, de fapt gol?
:)
Numai bine,
Andrei "
"Acest film nu este conceput spre a atrage gratuit-socant atentia in vederea vandabilitatii, asa cum se intampla de obicei la Hollywood (Red Hot Chili Peppers, "Californication" - does this ring a bell?). E o radiografie dureros de corecta a realitatii de astazi. Nu povestea conteaza, nu faptul ca mor multi tipi si nici ca (se pare ca) cei trei vor trai fericiti pana la adanci batranete. Toate astea sunt doar pretexte pentru a spune lucrurilor - de azi, nu din viitor - pe nume.
Nu de dragul bastinasilor s-au dus americanii in Irak sa-l faca praf pe Saddam, nu pentru pace, libertate si intelegere intre popoare se moare in toate razboaiele si atentatele tampite ce au loc in chiar clipa asta in lume, nu din imaculata, feciorelnica diplomatie a fost semnat tratatul de la Ialta in '45, cand maretele puteri ale Vestului au lasat jumatate de lume plagii rosii, spre a reveni peste 50 de ani in straie de salvatori ce iti interzic transhumanta, transformandu-te in simpla piata de desfacere, nu, ca sa inchei aleator enumeratia, de dragul poporului nigerian s-au dus acolo marile companii petroliere, lasandu-i in infinita lor bunatate pe bietii africani sa moara de foame in jurul rafinariilor ce scot profituri incalculabile.
Ci din lacomie, din pofta de putere, din acute dureri in cot in privinta soartei oricarui altuia decat propria piele. Si in privinta asta, exista niste replici-cheie in film. De exemplu, ''teroristii' ce o rapesc pe Natalie ii arata acesteia ca pt ei e doar 'un joc' chestia cu atentatele: libertatea, independenta si alte asemenea sunt pretexte atat pentru ocupatori, cat si pentru ocupati. Etc.
Actiunea e doar un suport, cliseele caracteriologice de aici sunt intentionat ingrosate, tocmai pentru a arata ca de fapt nu despre ele e vorba. C'mon! (vorba lor).
Inca ceva: oare de ce sa fi fost filmul asta asa de putin difuzat in SUA ? Oare pentru ca loveste exact acolo unde doare ? Pentru ca am ajuns chiar sa ne para 'cool' sa nu vedem padurea din cauza copacilor, pentru ca imparatul este, iata, de fapt gol?
:)
Numai bine,
Andrei "
12 decembrie 2008
8 decembrie 2008
7 decembrie 2008
#44 ( 'YHWV' vs 'E = mc2')
Dincolo de aspectul că a judeca disjunctiv religia faţă de ştiinţă ('sau..., sau...') constituie o eroare, mă tot gândesc că, nici mistic, nici om de ştiinţă, mi se pare mult mai (paradoxul e doar aparent) raţional şi firesc de acceptat, dacă ar fi să aleg doar una din ele, ideea existenţei unui Dumnezeu bun şi iubitor decât Teoria relativităţii.
Nu posed personal suficiente date pentru a lua drept valabil ce spune Einstein (exemplu aleator, cel mai la îndemână, bineînţeles). Oamenii au crezut mii de ani că Pământul e plat şi, iată, s-au înşelat. Cât din ceea ce denumim noi azi "ştiinţă" merită realmente o atare etichetă şi cât nu e, de fapt, un soi de îngenunchere oarbă în faţa unei idei în fapt greu verificabile realmente ? Adică de ce să cred mai mult ce spune un tip de la Harvard - asta dacă primesc informaţia nemediat, direct de la sursă - decât ce spune un nene blând de la o mănăstire ? În care dintre cele două cazuri există, deci, o (pretinsă) superstiţie mai mare ?
'YHWV' >>> 'E = mc2' .
Nu posed personal suficiente date pentru a lua drept valabil ce spune Einstein (exemplu aleator, cel mai la îndemână, bineînţeles). Oamenii au crezut mii de ani că Pământul e plat şi, iată, s-au înşelat. Cât din ceea ce denumim noi azi "ştiinţă" merită realmente o atare etichetă şi cât nu e, de fapt, un soi de îngenunchere oarbă în faţa unei idei în fapt greu verificabile realmente ? Adică de ce să cred mai mult ce spune un tip de la Harvard - asta dacă primesc informaţia nemediat, direct de la sursă - decât ce spune un nene blând de la o mănăstire ? În care dintre cele două cazuri există, deci, o (pretinsă) superstiţie mai mare ?
'YHWV' >>> 'E = mc2' .
3 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)