Andrei Baciu: ianuarie 2010

23 ianuarie 2010

#83 (clişee; bătălii)

Silviu Gheţie: „Nu mi-a fost niciodată teamă de clişee. Ele există doar în mintea noastră şi pot fi depăşite uşor dacă iubeşti ceea ce fotografiezi şi dacă nu te gândeşti la ce o să zică alţii despre ce faci.“

Horia Bernea: se pune, azi, atâta accent pe a fi original cu orice preţ, adesea în mod gratuit. Tot ce trebuie să faci e să te străduieşti să cauţi adevărul şi să vorbeşti despre el, şi, pe nesimţite, vei ajunge să o faci într-un mod personal.

Nu te naşti cu credinţă, ci ţi-o câştigi, pas cu pas. Te baţi pentru ea. Oare ce nume or avea îngerii păzitori?

Horia Bernea, din nou: „Creştinismul este subversiv pentru că nu poate fi învins, apelează la arme cu totul neobişnuite, cum sunt smerenia, blândeţea, dragostea. Este foarte uşor să apelezi la invidie, puturoşenie, lăcomie, lipsă de caracter când vrei să cucereşti o cetate, un grup de oameni, şi să ignori blândeţea, fermitatea iubitoare care acţionează, cum am spus, ca o adiere. Ele pot să pară lucruri slabe într-o lume unde numai un pumn primit în faţă se mai face simţit. Când afirmam că muzeul este subversiv aveam în vedere o subversiune de felul celei creştine, una care te face să simţi şi să crezi că lumea e bună prin scop, frumoasă prin facere, complexă prin vieţuire şi spirituală prin materialitate.“

16 ianuarie 2010

#82 (eroism)

Există, spunea cineva, o anume voluptate a suferinței. Aș crede că vocația eroică, pe care, într-un fel sau altul, o avem cu toți, începe să se delatentizeze cu adevărat în clipa conștientizării și depășirii acestui moment. Fiece gest grandios al eroului* știut sau neștiut de semeni are la bază șirul de eroisme mărunte, ruperi de sine, ale fiecărei zile.

O tristeţă întârzie în mine
cum zăboveşte toamna pe câmp
niciun sărut nu-mi trece prin suflet,
nicio zăpadă n-a descins pe pământ.

Cântecul trist, cântecul cel mai trist
vine cu clopotul din asfinţit,
îl auzi în glasul sterp al vrăbiilor
şi răspunde din umilinţa tălăngilor.

E toată viaţa care doare aşa,
zi cu zi pe întinderea stepelor
între arborii neajunşi la cer,
între apele ce-şi urmează albia,
între turmele ce-şi pasc soarta pe câmp
şi între frunzele care se dau în vânt.

(Ion Vinea, Declin)

*) Arhetipul eroului, Eroul absolut, este bineînțeles Hristos.