30 iulie 2010
28 iulie 2010
26 iulie 2010
22 iulie 2010
21 iulie 2010
17 iulie 2010
15 iulie 2010
12 iulie 2010
11 iulie 2010
7 iulie 2010
6 iulie 2010
#90 (despre fotografie)
Fotografia mi-a arătat pe viu că şi sufletul are cu adevărat organele sale. Ar fi greşit, cred, să spun că ele pot fi socotite nişte replici ale celor fiziologice ─ mai degrabă invers. Diferenţa fundamentală e că organele ne-trupeşti rămân ne-văzute şi ne-simţite dacă cel cărora le-au fost dăruite nu le activează cumva.
Simt în răstimpuri o foame, un dor intens de frumos. Dacă nu îl astâmpăr, ceva în mine însetează. Dacă exagerez, simt că e cazul ca, pentru moment, să mă opresc.
Fotografia mă învaţă să mă bucur. Uneori, de o piatră, de ieri, de azi, de un nor de pe cer.
Simt în răstimpuri o foame, un dor intens de frumos. Dacă nu îl astâmpăr, ceva în mine însetează. Dacă exagerez, simt că e cazul ca, pentru moment, să mă opresc.
Fotografia mă învaţă să mă bucur. Uneori, de o piatră, de ieri, de azi, de un nor de pe cer.
A Walkthru with Kathleen Connally from squigglebooth on Vimeo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)