25 septembrie 2010
21 septembrie 2010
20 septembrie 2010
18 septembrie 2010
#92 (clişee; consecinţe; temporalitatea adevărului/ Adevărului; scurtcircuite cauzale)
Păstrând proporţiile, afirmaţia potrivit căreia toate fotografiile bune au fost deja făcute (şi că, deci, toate eforturile de a face fotografie azi nu-şi mai au rostul) este până la un punct similară cu una care ar susţine că este inutil să mai faci copii, din moment ce sunt deja atâţia pe pământ.
Să nu ne păcălim că lumea arată astăzi altfel decât arătau Sodoma, Gomora şi Pompeiul înainte de a fi şterse de pe faţa pământului. Diferenţa e că acum nu mai e nevoie de pucioasă din cer sau de lavă. E destul să fim lăsaţi să ducem până la capăt consecinţele alegerilor noastre. Nu cred că mai e mult pînă acolo.
Una dintre marile păcăleli induse de postmodernism este aceea a punctualităţii temporale a adevărului, oricare ar fi el. Adevărul ar părea că există, complet şi rotund, în prezent, acum. Complet fals. Adevărul este de la început (sau, de fapt, în forma sa divină şi deci absolută, cea hristică, înainte chiar de începutul istoriei) până acum. Nu este un punct pe axa timpului, şi nici măcar identic cu aceasta, ci însăşi axa timpului este o funcţie a Adevărului.
Scurtcircute cauzale. Zice că dacă vrei să înveţi fotografie, trebuie să priveşti multe imagini. Nu e aşa. Dacă vrei să înveţi fotografie, înseamnă că îţi place/ că o iubeşti. Dacă o iubeşti, priveşti fotografii frumoase, pentru ele însele, fără a urmări, în primă instanţă, alt scop decât acela de a te bucura de ele. Dacă te bucuri de ele, înveţi, pe cale de consecinţă, fotografie.
Altceva: când compui o fotografie de peisaj, e estetic să ai ceva în prim-plan (o piatră, apă etc.), drept contrapondere pentru fundal. Adevărat, doar că aceasta e doar, ca să mă exprim matematic, valoarea într-un punct a unei alte funcţii: lumea nu e alcătuită din elemente disparate, ci, de la mare la mic, există o legătură tainică. (De aceea diavolul e diabolos, „cel care desparte“.) Din avion, norii par a fi un câmp plin de zăpadă. Nu litera, ci spiritul ei contează. Nu pui bolovanul în prim-plan că aşa a zis Ansel Adams, ci îl pui (dacă îl pui, dacă alegi acel punct al funcţiei) pentru că lumea e frumoasă, şi e frumoasă datorită acelei armonii între toate cele lăsate de Dumnezeu pe pământ, toate purtând semnătura Lui.
Să nu ne păcălim că lumea arată astăzi altfel decât arătau Sodoma, Gomora şi Pompeiul înainte de a fi şterse de pe faţa pământului. Diferenţa e că acum nu mai e nevoie de pucioasă din cer sau de lavă. E destul să fim lăsaţi să ducem până la capăt consecinţele alegerilor noastre. Nu cred că mai e mult pînă acolo.
Una dintre marile păcăleli induse de postmodernism este aceea a punctualităţii temporale a adevărului, oricare ar fi el. Adevărul ar părea că există, complet şi rotund, în prezent, acum. Complet fals. Adevărul este de la început (sau, de fapt, în forma sa divină şi deci absolută, cea hristică, înainte chiar de începutul istoriei) până acum. Nu este un punct pe axa timpului, şi nici măcar identic cu aceasta, ci însăşi axa timpului este o funcţie a Adevărului.
Scurtcircute cauzale. Zice că dacă vrei să înveţi fotografie, trebuie să priveşti multe imagini. Nu e aşa. Dacă vrei să înveţi fotografie, înseamnă că îţi place/ că o iubeşti. Dacă o iubeşti, priveşti fotografii frumoase, pentru ele însele, fără a urmări, în primă instanţă, alt scop decât acela de a te bucura de ele. Dacă te bucuri de ele, înveţi, pe cale de consecinţă, fotografie.
Altceva: când compui o fotografie de peisaj, e estetic să ai ceva în prim-plan (o piatră, apă etc.), drept contrapondere pentru fundal. Adevărat, doar că aceasta e doar, ca să mă exprim matematic, valoarea într-un punct a unei alte funcţii: lumea nu e alcătuită din elemente disparate, ci, de la mare la mic, există o legătură tainică. (De aceea diavolul e diabolos, „cel care desparte“.) Din avion, norii par a fi un câmp plin de zăpadă. Nu litera, ci spiritul ei contează. Nu pui bolovanul în prim-plan că aşa a zis Ansel Adams, ci îl pui (dacă îl pui, dacă alegi acel punct al funcţiei) pentru că lumea e frumoasă, şi e frumoasă datorită acelei armonii între toate cele lăsate de Dumnezeu pe pământ, toate purtând semnătura Lui.
15 septembrie 2010
14 septembrie 2010
11 septembrie 2010
#91 (Valeriu Gafencu, sfânt al închisorilor comuniste: singura soluţie, Hristos)
„─ Valeriu, care este fondul crizei de azi?
─ Ateismul.
─ Ce vezi în lumea de azi?
─ Văd un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism, căci oamenii sunt obsedaţi de nimicul materiei, de ficţiunea formelor, de epuizarea senzuală, de istoricismul fără transcendenţă, de ceremonialitatea fără Dumnezeu, de consumatorismul fără spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se desfăşoara pe toate liniile de forţă ale vieţii omeneşti. E necesară multă suferinţă pentru reorientarea spirituală a lumii şi pentru schimbarea modului ei de viaţă.(…)
─ Care ar fi modalităţile de ieşire din criză?
─ Întoarcerea la Hristos. Este necesară o elită creştină care să nu părăsească poporul, ci să lupte cu îndrazneală contra tuturor formelor de împilare şi înrobire a lui. Poporul nu poate fi apărat numai prin rugăciuni şi pomeni, adică prin formalism sec, ci şi prin luptă, îndrăzneală şi putere. Lumea asta e în stăpânirea lui Hristos şi creştinii nu au voie să o părăsească. Nu există nici o acuzaţie mai gravă decât să se spună că Biserica a părăsit poporul, căci atunci L-a părăsit pe Hristos, oricâte dogme ar fi stabilit şi respectat ea.(…)
─ Cum se poate ieşi din criza materialistă?
─ Prin Hristos, numai că El nu e primit în lumea de azi; nimeni nu e dispus azi să-şi modifice viziunea şi modul de viaţă, cu toate că se merge spre dezastru. Evenimentele sunt în curs şi nu mai pot fi oprite nici de creştini. Totuşi avem datoria să strigăm oamenilor: «Opriţi-vă din dezmăţ, renunţaţi la tiranie, puneţi ordine în voi înşivă, puneţi limite nesaţiului vostru, întoarceţi-vă la natură, renunţaţi la orgolii, distrugeţi armele atomice; dacă sunteţi raţionali, renunţaţi la raţionalism, dacă sunteti realişti, vedeţi realitatea spirituală; dacă aveţi cunoaştere, ancoraţi-vă în transcendent! Daţi sufletului vostru sfinţenie de sus, căci numai aşa vă veţi mântui. Pocaiţi-vă! Chemaţi pe Dumnezeu să pună ordine în voi şi în lumea voastră, pe pământul vostru şi în cerul vostru!» Toate acestea să nu fie însă numai îndemnuri abstracte şi moralizatoare. Creştinii sunt chemaţi să fie treji. Lumea are nevoie de Hristos, de credinţă şi de autentic creştinism.”
(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos)
─ Ateismul.
─ Ce vezi în lumea de azi?
─ Văd un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism, căci oamenii sunt obsedaţi de nimicul materiei, de ficţiunea formelor, de epuizarea senzuală, de istoricismul fără transcendenţă, de ceremonialitatea fără Dumnezeu, de consumatorismul fără spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se desfăşoara pe toate liniile de forţă ale vieţii omeneşti. E necesară multă suferinţă pentru reorientarea spirituală a lumii şi pentru schimbarea modului ei de viaţă.(…)
─ Care ar fi modalităţile de ieşire din criză?
─ Întoarcerea la Hristos. Este necesară o elită creştină care să nu părăsească poporul, ci să lupte cu îndrazneală contra tuturor formelor de împilare şi înrobire a lui. Poporul nu poate fi apărat numai prin rugăciuni şi pomeni, adică prin formalism sec, ci şi prin luptă, îndrăzneală şi putere. Lumea asta e în stăpânirea lui Hristos şi creştinii nu au voie să o părăsească. Nu există nici o acuzaţie mai gravă decât să se spună că Biserica a părăsit poporul, căci atunci L-a părăsit pe Hristos, oricâte dogme ar fi stabilit şi respectat ea.(…)
─ Cum se poate ieşi din criza materialistă?
─ Prin Hristos, numai că El nu e primit în lumea de azi; nimeni nu e dispus azi să-şi modifice viziunea şi modul de viaţă, cu toate că se merge spre dezastru. Evenimentele sunt în curs şi nu mai pot fi oprite nici de creştini. Totuşi avem datoria să strigăm oamenilor: «Opriţi-vă din dezmăţ, renunţaţi la tiranie, puneţi ordine în voi înşivă, puneţi limite nesaţiului vostru, întoarceţi-vă la natură, renunţaţi la orgolii, distrugeţi armele atomice; dacă sunteţi raţionali, renunţaţi la raţionalism, dacă sunteti realişti, vedeţi realitatea spirituală; dacă aveţi cunoaştere, ancoraţi-vă în transcendent! Daţi sufletului vostru sfinţenie de sus, căci numai aşa vă veţi mântui. Pocaiţi-vă! Chemaţi pe Dumnezeu să pună ordine în voi şi în lumea voastră, pe pământul vostru şi în cerul vostru!» Toate acestea să nu fie însă numai îndemnuri abstracte şi moralizatoare. Creştinii sunt chemaţi să fie treji. Lumea are nevoie de Hristos, de credinţă şi de autentic creştinism.”
(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos)
10 septembrie 2010
8 septembrie 2010
5 septembrie 2010
3 septembrie 2010
1 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)