#92 (clişee; consecinţe; temporalitatea adevărului/ Adevărului; scurtcircuite cauzale)

Păstrând proporţiile, afirmaţia potrivit căreia toate fotografiile bune au fost deja făcute (şi că, deci, toate eforturile de a face fotografie azi nu-şi mai au rostul) este până la un punct similară cu una care ar susţine că este inutil să mai faci copii, din moment ce sunt deja atâţia pe pământ.

Să nu ne păcălim că lumea arată astăzi altfel decât arătau Sodoma, Gomora şi Pompeiul înainte de a fi şterse de pe faţa pământului. Diferenţa e că acum nu mai e nevoie de pucioasă din cer sau de lavă. E destul să fim lăsaţi să ducem până la capăt consecinţele alegerilor noastre. Nu cred că mai e mult pînă acolo.

Una dintre marile păcăleli induse de postmodernism este aceea a punctualităţii temporale a adevărului, oricare ar fi el. Adevărul ar părea că există, complet şi rotund, în prezent, acum. Complet fals. Adevărul este de la început (sau, de fapt, în forma sa divină şi deci absolută, cea hristică, înainte chiar de începutul istoriei) până acum. Nu este un punct pe axa timpului, şi nici măcar identic cu aceasta, ci însăşi axa timpului este o funcţie a Adevărului.

Scurtcircute cauzale. Zice că dacă vrei să înveţi fotografie, trebuie să priveşti multe imagini. Nu e aşa. Dacă vrei să înveţi fotografie, înseamnă că îţi place/ că o iubeşti. Dacă o iubeşti, priveşti fotografii frumoase, pentru ele însele, fără a urmări, în primă instanţă, alt scop decât acela de a te bucura de ele. Dacă te bucuri de ele, înveţi, pe cale de consecinţă, fotografie.
Altceva: când compui o fotografie de peisaj, e estetic să ai ceva în prim-plan (o piatră, apă etc.), drept contrapondere pentru fundal. Adevărat, doar că aceasta e doar, ca să mă exprim matematic, valoarea într-un punct a unei alte funcţii: lumea nu e alcătuită din elemente disparate, ci, de la mare la mic, există o legătură tainică. (De aceea diavolul e diabolos, „cel care desparte“.) Din avion, norii par a fi un câmp plin de zăpadă. Nu litera, ci spiritul ei contează. Nu pui bolovanul în prim-plan că aşa a zis Ansel Adams, ci îl pui (dacă îl pui, dacă alegi acel punct al funcţiei) pentru că lumea e frumoasă, şi e frumoasă datorită acelei armonii între toate cele lăsate de Dumnezeu pe pământ, toate purtând semnătura Lui.