Ai făcut ceva norilor pieptănaţi sau aşa s-au născut ei, cu piaptănul în sân? Este o terapie, mă relaxează. Îmi imaginez că, pe un asemenea apus (apus e, nu?) aş lâncezi legănată uşor într-un hamac, cu o pătură călduroasă peste mine. Şi m-aş gândi că toate frumuseţile acelea sunt ca să mi se bucure ochiul şi să sper mereu în El.
Sunt de acord. Este, într-adevăr o terapie, să priveşti poveştile nesfârşite-ale soarelui care ştie să şi mângâie-atât de frumos. E o stare de bine, uimire şi bucurie.
5 comentarii:
Ai făcut ceva norilor pieptănaţi sau aşa s-au născut ei, cu piaptănul în sân?
Este o terapie, mă relaxează. Îmi imaginez că, pe un asemenea apus (apus e, nu?) aş lâncezi legănată uşor într-un hamac, cu o pătură călduroasă peste mine. Şi m-aş gândi că toate frumuseţile acelea sunt ca să mi se bucure ochiul şi să sper mereu în El.
Sunt de acord. Este, într-adevăr o terapie, să priveşti poveştile nesfârşite-ale soarelui care ştie să şi mângâie-atât de frumos.
E o stare de bine, uimire şi bucurie.
Mă bucură cuvintele voastre.
Camix, nu, e la răsărit. Probabil de-aia și erau norii așa ciufuliți, după somn...
:)
Este o terapie, mă relaxează
Mă bucur, Oana. :)
Trimiteți un comentariu