29 aprilie 2009

Caracterul "real" al fotografiei şi alte povestiri

... este articolul meu pe care îl puteţi vedea pe foto-magazin.ro. :)

22 aprilie 2009

18 aprilie 2009

#53 (chestiune simplă)

Chestiunea este extrem de simplă.
1. Dacă Dumnezeu există, şi eu ignor asta, atunci e normal ca scopurile mele în lume să rateze - oricât de grandios - Esenţialul. Întrucât principiile după care funcţionează universul creat şi oamenii înşişi sunt eminamente originaţi divin, negând pe faţă sau implicit acest adevăr, orice aş face, nu îmi voi găsi niciodată locul şi voi avea întotdeauna, chit că accept sau nu, sentimentul ratării, senzaţia de a fi mereu pe lângă.
2. Daca Dumnezeu nu există, atunci nu văd cum îşi permite cineva din exteriorul meu - statul, legile, nu ştiu ce tradiţie - să îmi interzică orice aş dori să fac. Ceea ce include orice numim noi astăzi "infracţiune" ori "crimă". Singura instanţă legitimă sunt eu însumi. Ce mă opreşte de la a-mi satisface absolut toate dorinţele şi capriciile şi cu ce justificare ? Un animal nu are drepturi superioare altui animal. Legea junglei e unica valabilă. (Dostoievski: dacă sufletul nu este nemuritor, atunci orice este permis.)
Mai mult: nu văd de unde acel ceva aflat chiar şi în interiorul meu, acea voce care îmi spune că parcă nu e în regulă să jefuiesc un bătrân care tocmai şi-a luat pensia. Etc. Eu sunt propriul meu dumnezeu, nimeni altcineva.

Astea sunt singurele două posibilităţi. Tertium non datur, ceva (sau "Ceva") trebuie ori să existe, ori să nu existe. Terţul este exclus. Şi atunci, eşti din oficiu obligat să optezi pentru una dintre cele două. Trebuie să ai curajul sau bunul-simţ sau tupeul ontologic să îţi asumi alegerea făcută şi să o duci până la capăt. A lua câte un pic din fiecare, după cum bate vântul, după cum îţi este comod, înseamnă a fi, simplu, doar călâi.

Eu, "Mărul de Aur" şi Poşta Română. Trăiască!


O vecină binevoitoare mi-a adus deunăzi un plic pe care renunţasem să-l mai aştept. Dar, deh, răbdarea e o virtute. Pachetul conţinea diploma din imaginea alăturată. A doua zi am primit şi un premiu, tot prin colet poştal. Cum ar fi viaţa noastră fără Poşta Română ?
E vorba de Festivalul Internaţional de Satiră şi Umor "Mărul de Aur", ediţia a XXV-a, desfăşurat în perioada 2-4 aprilie la Bistriţa, care, printre altele, a avut şi o secţiune de caricatură şi fotografie umoristică, secţiune al cărei preşedinte a fost Ştefan Popa Popa's.
Nu ştiu cu ce fotografie am câştigat. Presupun că a fost aceasta sau asta.

:)

P.S. M-am plictisit să-ţi tot mulţumesc, Andi. Sunt dator o Cola fierbinte. Sau, hai, chiar două, mă simt generos azi. :P

17 aprilie 2009

Amazing


Andrea Corr - Amazing

"You're amazing something
beautiful's passed into my world
And I don't have the fight to hide it
Amazing something
beautiful's passed into my world
And I don't have the fight to hide it "

Dorel

3 aprilie 2009

#52

„A fi înţelept înseamnă a fi pregătit, în orice clipă, de moarte.“ (H. R. Patapievici)

„- Care era sensul vieţii în închisoare, părinte Atanasie ?
- Să murim. Să învăţăm să murim, Dan Puric.“

2 aprilie 2009