19 decembrie 2010

#94 (Tom & Jerry)

Unul dintre lucrurile care face ca desenele cu Tom şi Jerry să nu îşi piardă deloc din farmec şi din valoare în ciuda trecerii timpului (atât peste peliculă, cât şi peste privitor :)  ) este viziunea lor mult mai profundă decât ar părea asupra răului/răutăţii. În clipele pregătirii unei noi „manevre“ de capturare a lui Jerry, figura pisoiului Tom arată o răutate totală, programatică (în măsura în care este acest lucru posibil pentru un personaj de desen animat, evident), anulată însă de căderea inevitabilă în ridicol.

Ca şi în majoritatea basmelor româneşti, unde dracii sfârşesc întodeauna prin a fi păcăliţi, unde omul nu se pune niciodată la mintea lor şi refuză să îl ia pe diavol prea în serios, aşa cum o arată un apelativ ironic (şi comic, în mod implicit) precum „Aghiuţă“, şi în „Tom şi Jerry“ planurile „malefice“ ale motanului sfârşesc prin a se umple de penibil. Aceasta, din cauza caracterului lor primitiv, şi lipsit, de fapt, de discernământ ─ căci răul nu este şi nu are cum să fie altfel, tocmai prin egolatria lui îngustă şi refuzul încăpăţânat de a accepta adevărul propriei condiţii.

10 decembrie 2010

„Winterly Haiku“, Highly Commended la DCPOTY 2010


...respectiv, la categoria Portfolio. Distincția reprezintă de fapt clasarea pe locurile 2-3, așa cum rezultă de pe site: am fost extrem de aproape de câștigarea unui Canon 7D. La această categorie au fost înscrise 450 de portofolii, în vreme ce la celelalte zece secțiuni ale concursului Digital Camera Photographer of the Year 2010 au participat peste 115 000 de imagini.

Seria mea, întreagă, se află pe Andrei Baciu | Photogralysm. Un eseu cu aceleași fotografii, aici.