Cerul şi pământul

Poezia cotidianului, ca să zic aşa

Hibernalia

Moment

Bella luce II

La apus

Galben

#17

„Fumatul dăunează grav sănătăţii.” De acord. „Consumul de zahăr, grăsimi sau alcool în exces poate cauza probleme medicale” (sau cam aşa ceva). True.

„Îngâmfarea dăunează grav celor din jur, iar ţie - în primul rând.” „Să fii om politic şi să furi miliarde este un lucru groaznic. Nu neapărat pentru că o duci tu bine, ci pentru că miliardele alea sunt ale amărâţilor care mor de foame şi care te-au votat şi care mor de foame din cauză că te-au votat”. „Atenţie! Invidia reprezintă una dintre cele mai rizibile şi dăunătoare atitudini. Şi patimi. Şi răutăţi gratuite. Şi inepţii.” „Să deschizi cu importanţă geamul fumuriu al limuzinei tale de lux aflate la semafor şi să-i întinzi cu gravitate amărâtului de cerşetor fabuloasa sumă de cinci (5, five, cinq, cinco, funf, cinque) mii (thousand, mille, mil, tausend, mille) de lei vechi e un semn de cras jigodism infatuat”. „Să asculţi manele la maxim în mijlocul pădurii, să fii bulangiu, să nu îţi pese decât de propria piele şi să te doară fix in cot de alţii – tu să o duci bine!, să stai ca nesimţitul pe scaun în autobuz în vreme ce o femeie gravidă se căzneşte să facă faţă aglomeraţiei şi înghiontelilor, să declari nemulţumit, cât mai tare posibil, că tineretul din ziua de azi este total needucat, tu , care nu ştiai cum să furi mai mult înainte de ’89, tu, care oftezi nostalgic şi bovin: „Tot înainte era mai bine!...” (nu de alta, dar nu tu ori familia ta a fost deportată în Bărăgan, nu tu ori cineva din familia ta a trecut prin Experimentul Piteşti), să te duci la meci şi să-i înjuri copios pe suporterii adverşi - nu că ai şti, dacă eşti suporter al Stelei, de exemplu, cine sunt cei care au transformat şi cine sunt cei care au ratat penalty-urile de departajare din ‘86, nu că ai avea un motiv întemeiat al violenţei tale de animal turbat - , să plagiezi cărţi întregi şi după aceea să te recomanzi ca ‘doctor’, să…, să…, să…” . Astea ce-au ?

Aripi

Fiat lux!

HDR-ez, deci exist

Iată prima mea imagine HDR. Deci, cu riscul de a ma repeta, exist :D .

„Noi, Dimitrie Stelaru...”

„Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,
Noi n-am avut alt soare decât Umilinţa;
Dar până când, înger vagabond, până când
Trupul acesta gol şi flămând ?

Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor,
Prin păduri, la marginea oraşelor,
Nimeni nu ne-a primit niciodată,
Nimeni, nimeni…
Cu fiecare îndărătnicie murim
Şi rana mâinilor caută pâinea aruncată.
Marii judecători ne-au închis
Stăruind în ceaţa legilor lor;
Pe frunţile noastre galbene au scris:

«Vagabonzi, hoţi, nebuni,
Lepădaţii noroadelor,
Casa lor e temniţa.
Puneţi lacăte bune fiarelor.»

Odată – poate cu înfriguratele zori – , vom sângera
Şi spânzurătorile se vor ridica la cer,
Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă !
Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare –
Vom avea pâine, pâine,
Şi-un kilogram de izmă pe masă.”

(Dimitrie Stelaru, 1938)

Un text excepţional. O „Odă (în metru antic)” reloaded, 50 de ani mai târziu.

Bella luce

La conac

(decembrie 2006)

#16

Dumnezeu, iubire, moarte. Iată un triunghi existenţial fundamental.

*

Mi-am pierdut minţile. Le declar nule. :)

#15

Pariul tipului ăluia mort acum sute de ani, Pascal, are totuşi o fisură. Referindu-se la a) existenţa/non-existenţa divinităţii, la b) atitudinea omului în raport cu aceasta (= credinţa) şi la c) urmările combinării celor două, el zice aşa:

1. dacă Dumnezeu există şi eu cred, atunci am câştigat totul;
2. dacă Dumnezeu nu există şi eu cred, cred degeaba, dar nu am pierdut nimic;
3. dacă Dumnezeu există şi eu nu cred, atunci am pierdut totul;
4. în fine, dacă Dumnezeu nu există şi eu nu cred, din nou, nu am pierdut nimic.

Date fiind acestea, îţi este lăsat la libera alegere pentru ce variantă optezi. Evident, alegerile care sunt cele mai ‘profitabile’ sunt 1 şi 2, cele ale credinţei.

Totuşi, nu sunt de acord (cel puţin) cu 2, întrucât a crede presupune să-mi impun anumite restricţii de conduită/morale pe care, în condiţiile în care singura certitudine este contingentul, lumea acesta, nu văd de ce ar fi obligatoriu să (încerc să) le respect. E drept, este cinic de la un punct încolo acest contraargument, însă doar de la un punct încolo. În rest, îmi pare viabil.