cand si cand revin sa mai privesc o fotografie ce m-a bucurat. si mai astern un gand...
mi-am amintit privind imaginea aceasta de o intamplare din copilarie. ningea cu fulgi mari, lin si tainic si strada, de obicei aglomerata si zgomotoasa, acum era linistita... doar cativa trecatori, foarte putini. felinarele imprastiau de obicei o lumina galbuie, dar acum totul era alb si curat. unul din trecatori se opreste si se uita in sus. priveste fulgii mari. fac si eu la fel. apoi, imi spune "numai privind fulgii acestia, cum pot oamenii sa gandeasca, sa spuna ca nu exista Dumnezeu?!" nu-mi amintesc restul serii, dar de-atunci, sau poate dinainte, nu pot spune precis [anisorii mei de-atunci erau putini], am in minte gandul ca cerul si pamantul vorbesc despre Cineva... imi place cand privesc imagini care imi redesopera acest gand de demult...
2 comentarii:
cand si cand revin sa mai privesc o fotografie ce m-a bucurat. si mai astern un gand...
mi-am amintit privind imaginea aceasta de o intamplare din copilarie. ningea cu fulgi mari, lin si tainic si strada, de obicei aglomerata si zgomotoasa, acum era linistita... doar cativa trecatori, foarte putini. felinarele imprastiau de obicei o lumina galbuie, dar acum totul era alb si curat. unul din trecatori se opreste si se uita in sus. priveste fulgii mari. fac si eu la fel. apoi, imi spune "numai privind fulgii acestia, cum pot oamenii sa gandeasca, sa spuna ca nu exista Dumnezeu?!" nu-mi amintesc restul serii, dar de-atunci, sau poate dinainte, nu pot spune precis [anisorii mei de-atunci erau putini], am in minte gandul ca cerul si pamantul vorbesc despre Cineva...
imi place cand privesc imagini care imi redesopera acest gand de demult...
foarte, foarte frumos gandul tau - si nu o spun din complezenta. :)
sunt onorat ca fotografia mea ti-a prilejuit o astfel de rememorare.
Trimiteți un comentariu