20 noiembrie 2008

Dealul meu, sâmbătă dimineaţa

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ar trebui să existe un cuvânt care să exprime liniștea interioară, o șoaptă care învăluie sufletul, o mângâiere invizibilă pe obraz...
o dimineață din copilărie... cineva drag... culori perfecte dintr-o amintire-de-echilibru.

Dar nu există acest cuvânt.
Adică există.
...în fotografia ta.

Mă bucur tare mult că faci fotografii, domnule Andrei.

Andrei spunea...

Dupa cum stii si tu, fotograful/artistul face doar o parte din drum prin creatia sa, asteptandu-si, undeva la jumatate, receptorul. E o impreuna-rostire, asadar, a acelui cuvant de care zici tu. Singur, creatorul s-ar simti nu altfel decat steril si meschin...

Onoarea intreaga, deci, e de partea mea. :)
Andrei