„Noi, Dimitrie Stelaru...”

„Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,
Noi n-am avut alt soare decât Umilinţa;
Dar până când, înger vagabond, până când
Trupul acesta gol şi flămând ?

Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor,
Prin păduri, la marginea oraşelor,
Nimeni nu ne-a primit niciodată,
Nimeni, nimeni…
Cu fiecare îndărătnicie murim
Şi rana mâinilor caută pâinea aruncată.
Marii judecători ne-au închis
Stăruind în ceaţa legilor lor;
Pe frunţile noastre galbene au scris:

«Vagabonzi, hoţi, nebuni,
Lepădaţii noroadelor,
Casa lor e temniţa.
Puneţi lacăte bune fiarelor.»

Odată – poate cu înfriguratele zori – , vom sângera
Şi spânzurătorile se vor ridica la cer,
Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă !
Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare –
Vom avea pâine, pâine,
Şi-un kilogram de izmă pe masă.”

(Dimitrie Stelaru, 1938)

Un text excepţional. O „Odă (în metru antic)” reloaded, 50 de ani mai târziu.

Bella luce

La conac

(decembrie 2006)

#16

Dumnezeu, iubire, moarte. Iată un triunghi existenţial fundamental.

*

Mi-am pierdut minţile. Le declar nule. :)

#15

Pariul tipului ăluia mort acum sute de ani, Pascal, are totuşi o fisură. Referindu-se la a) existenţa/non-existenţa divinităţii, la b) atitudinea omului în raport cu aceasta (= credinţa) şi la c) urmările combinării celor două, el zice aşa:

1. dacă Dumnezeu există şi eu cred, atunci am câştigat totul;
2. dacă Dumnezeu nu există şi eu cred, cred degeaba, dar nu am pierdut nimic;
3. dacă Dumnezeu există şi eu nu cred, atunci am pierdut totul;
4. în fine, dacă Dumnezeu nu există şi eu nu cred, din nou, nu am pierdut nimic.

Date fiind acestea, îţi este lăsat la libera alegere pentru ce variantă optezi. Evident, alegerile care sunt cele mai ‘profitabile’ sunt 1 şi 2, cele ale credinţei.

Totuşi, nu sunt de acord (cel puţin) cu 2, întrucât a crede presupune să-mi impun anumite restricţii de conduită/morale pe care, în condiţiile în care singura certitudine este contingentul, lumea acesta, nu văd de ce ar fi obligatoriu să (încerc să) le respect. E drept, este cinic de la un punct încolo acest contraargument, însă doar de la un punct încolo. În rest, îmi pare viabil.