„Cuvântul ar fi mai propriu pentru tunuri” (Hamlet). Ce vocabulă grozavă: „eu”... Etc.
Despre „etc.”-ul de mai sus: funcţionează, autoironic, cumva ca un scut - deşi de bun-simţ până la un punct, dar laş dincolo de acesta - împotriva presupoziţiei că aş îndrăzni să vorbesc într-un mod realmente serios despre adevăruri fundamentale (precum identitatea,în cazul de faţă).
Postmodernilor le e ruşine să discute despre ideile esenţiale şi le e de-a dreptul frică să le caute, sau chiar să caute să le caute... Patapievici : „În ochii oamenilor recenţi, marea crimă este să afirmi ca există ceva, mai degrabă decât nimic; că există un adevăr, mai degrabă decât simulacre interşanjabile după plac; marea crimă este să afirmi că evacuarea lui Dumnezeu din discursul despre om şi despre natură a fost mai curând o nenorocire spirituală, decât un prilej de emancipare morală; că viaţa confortabilă ca ideal uman suprem al societăţilor progresiste nu este un ideal, ci o înjosire; [...] marea crimă este să afirmi că fără religie şi cultură omul a devenit un animal de consum [...] Marea crimă, în lumea bine de azi, este să continui să mai fii creştin.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu