Probabil unul dintre cele mai grele momente este atunci când, încă vii fiind, eroii îţi mor. Îi vezi mişcându-se şi vorbind în faţa ta şi te întrebi involuntar cam când a survenit decesul. Apoi (deşi nu sunt sigur că îmi amintesc exact ordinea), îţi auzi pulsul bătând greoi în timpane, timpanele, tu însuţi bătând odată cu acesta şi, poate lucrul cel mai apăsător, îţi dai seama că unele zone din tine nu se vor regenera, banal, niciodată.
And that's all I have to say about that.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu