Studiu de caz: 1+1=2 e un clişeu.
1) Avem dreptate uneori să ne enerveze clişeele.
2) Deşi e clişeu, 1+1 fac, totuşi, 2.
3) Dacă frumuseţea e în ochii privitorului (alt clişeu?), atunci şi banalităţile însele sunt, pe jumătate cel puţin, în noi înşine. Incredibil, jur, cât de repede trecem peste „2“, peste „=“, peste grozavul şi puţin înţelesul „+“. (Of, fusei chiar poetic aci. Cuvintele au devenit nişte femei uşoare, iar dicţionarele ─ bordeluri.) Dacă l-aş înţelege pe „1“, om aş fi. (Iar!...)
4) Avem dreptate să ne enerveze unele clişee. Dar, mă gândesc, celelalte vin din stupida noastră superstiţie că am şti realmente despre ce e vorba. „Doar proştii au certitudini“, spunea un profesor de-al meu din facultate.
2 comentarii:
Sa zic ca-mi place? Poate e un cliseu! Dar adevarat :)
:) mulţam mult.
Trimiteți un comentariu