11 1/4 +

#81 (iar, despre clișee ─ contextul)

Multă vreme, felul în care Alexandru Macedon a trecut proba nodului gordian mi s-a părut o formă facilă, incorectă, de depăşire a impasului: de ce l-a tăiat? Din moment ce fusese făcut ca un nod, soluţia cavalerească era‚ normal, ca şi el să îl dez-noade. Ceea ce ar fi însemnat însă (să accepte) să intre în sistemul implicit al situaţiei. Tocmai aceasta însă este și ideea. Adesea, sistemul, paradigma, contextul unei probleme constituie însăşi cheia ei. Ce trebuie reţinut din ce a făcut Macedon (sau se spune că a făcut, nu e relevant): a putut să vadă în context şi să constate că acesta era construit greşit. Şi, evident, e imposibil să găseşti adevărul, să te alegi realmente cu ceva, dacă pleci de la date false.

Filmul hollywoodian de animaţie „Sherk al Treilea”. Poantele din prima jumătate se bazează în mare măsură pe ironizarea a tot soiul de clişee, iar privitorul ar putea să tragă concluzia că, da, e cât se poate de just să se ironizeze declaraţiile de fidelitate, eroismul bla, bla, bla, care, iată, reprezintă numai vorbe goale, forme fără de substanţă. Că, deci, toate acestea – doar chestii siropoase, naive, nefundamentate, nerealiste.

Păcăleală foarte gravă. Nu fidelitatea, nu eroismul etc în sine, ca valori autentice, sunt cele ironizate, ci, de fapt, ce a făcut Hollywoodul însuși din ele, sensul pe care li l-a dat acesta înainte, mutându-le, el, din domeniul firescului în cel al dulcegăriei spectaculoase de cinematograf. Mai nou, diavolul* nu mai e doar în detalii, ci și în alterarea pe nesimțite a contextului.

*)Dar și, echivalente la o adică, prostia. Marin Sorescu: că m-am născut prost e un dat. Să mor la fel este însă vina mea.

#80 („Ei au tras în noi după 22!“)

Simt nevoia să citesc asta zilnic, zile bune de acum încolo.

Zece

Untitled 2167

Pastorală II

Podul Ursului II

Vesperală II

1556

#79 (fotografii vs fotograf)

Îmi permit să citez din mine :) : „Fotografiile bune sunt peste tot. Problema e să fie şi fotograful acolo“.

Andrei Baciu | Photogralysm

Între fotografie şi poezie nu există nicio graniţă. Fotografia e, asemeni celeilalte, plină de lirism, căci undeva, acolo sus, se întâlnesc. Fotogralism.


Nu-mi ies din cap celebrele vorbe ale lui Dostoievski: „Frumuseţea va mântui lumea“. Şi Robin Williams, în „Dead Poets Society“: „Medicină, drept, economie, inginerie ─ sunt toate preocupări nobile, necesare pentru a întreţine viaţa. Dar frumuseţea, poezia... pentru ele trăim!“. Acestea fiind zise, am fabuloasa bucurie să vă invit pe noul Andrei Baciu | Photogralysm. 10 galerii, 175 de fotografii.

Andrei
:)

#78 (Fotogralism)

Între fotografie şi poezie nu există nicio graniţă. Fotografia e, asemeni celeilalte, plină de lirism, căci undeva, acolo sus, se întâlnesc. Fotogralism.

#77 (D.P. despre Artă. D.P. rulz!)

„Cred că omului, care este creaţia lui Dumnezeu, i s-a dat harul îmblânzirii în starea de creaţie. Arta este orfică şi, aşa cum spunea părintele Stăniloaie, stimulează omul din fiară, nu fiara din om. Eu mi-am dorit întotdeauna ca arta mea să comunice de la suflet la suflet.

Sunt multe creaţii contemporane care vorbesc atât de mult despre fiara din noi, încât mai degrabă o stimulează să se instaleze cu drepturi depline în fiinţa omului actual... Dacă aruncăm o privire asupra unei însemnate părţi din arta de azi, seamănă cu un spital de boli nervoase.

Asta înseamnă dezlipire de Dumnezeu. Cand eşti dezlipit de Dumnezeu, nu cazi decât în sfera patologicului. De-asta a spus Gabriel Marcel, filosof creştin ortodox, că Occidentul are probleme, iar Orientul are taine. Omul a intrat în criză pentru că a ieşit din taină. Iar arta are misiunea să reabiliteze taina.“

Întregul interviu, revelator ca întotdeauna, aici.

1664

De acum, „The ArtTree“...

...este site-ul olandez care vinde şi fotografii de-ale mele. În ediţii limitate la 25 de exemplare, imaginile sunt imprimate cu faimoasa tehnologie Durst Lambda (nu că eu aş fi văzut vreodată cu ochii mei aşa ceva :) ), şi acoperă formate de la 20x30 cm la 100x150 cm.
Imagini de la lansare, aici.

Joi, 8:19

#76 (banalităţi, clişee)

Studiu de caz: 1+1=2 e un clişeu.

1) Avem dreptate uneori să ne enerveze clişeele.
2) Deşi e clişeu, 1+1 fac, totuşi, 2.
3) Dacă frumuseţea e în ochii privitorului (alt clişeu?), atunci şi banalităţile însele sunt, pe jumătate cel puţin, în noi înşine. Incredibil, jur, cât de repede trecem peste „2“, peste „=“, peste grozavul şi puţin înţelesul „+“. (Of, fusei chiar poetic aci. Cuvintele au devenit nişte femei uşoare, iar dicţionarele ─ bordeluri.) Dacă l-aş înţelege pe „1“, om aş fi. (Iar!...)
4) Avem dreptate să ne enerveze unele clişee. Dar, mă gândesc, celelalte vin din stupida noastră superstiţie că am şti realmente despre ce e vorba. „Doar proştii au certitudini“, spunea un profesor de-al meu din facultate.

Natură moartă cu patru gutui, culori şi picioare

1299

Holbav, după un an. Pasteluri

Seria de anul trecut, aici.

Vesperală, mai adineauri

#75 (photography ─ artmaking)

„Photography can be such a fun hobby. But, I find artmaking is completely different from a hobby. A hobby is a diversion, a vacation, a relaxation, pastime ─ i. e., a way to pass the time. Artmaking is a battle, a confrontation, a pursuit, a matter of the soul and survival, a passion, a pile of frustration and a grain of reward, an irresistible impulse, an addiction, a form of self-imposed insanity in a world that does not require me to make art at all. My art is, therefore, a great joy simply because it is of no use whatsoever to anyone at any time. In fact, if it had a great purpose, I would find it work.“ ─ Brooks Jensen, Letting Go of The Camera, LensWork Publishing, p. 133. Artă faci deci, adaug eu, pentru tine şi pentru Dumnezeu. Restul sunt doar lucruri de ordin secundar.

Prima mea carte!

Cu două mici precizări. Nu e de fapt a mea, ci eu doar am bucuria să-i ilustrez coperta printr-o imagine din seria Haiku. Autorul este profesorul academician Mihail Dragomirescu, care, prin romanul Zbor peste destin, apărut la Editura BrumaR din Timişoara, „doreşte să ofere publicului o posibilă întâlnire cu lumea unui medic, sub cupola viselor umane comune“. Şi, doi, dacă e vorba de poze, cartea nici nu ar fi prima în care am şi eu o lucrare. În rest, e exact aşa cum arată titlul. :)

Cerul şi pământul II. Alt poem, alţi cai

Pastorală

Postcards From Far Away

Coldplay - Postcards From Far Away

Podul Ursului. Dimineaţă în galben

#74 (26)

Dar, la sfârşit, ce rămâne cu adevărat? Dintre toate aceste lucruri, care contează realmente? De aici ar trebui să plece totul.

210 Photographers. 1X2

A venit în cele din urmă albumul foto pe 2009 editat de cei de la Onexposure. Bineînţeles că, dintre pozele mele, tocmai pe cea cu porcii au selectat-o. Aşa o să mă ştie posteritatea fotografică, „ăla cu porcii“. :))