24 octombrie 2009

#74 (26)

Dar, la sfârşit, ce rămâne cu adevărat? Dintre toate aceste lucruri, care contează realmente? De aici ar trebui să plece totul.

21 octombrie 2009

210 Photographers. 1X2



A venit în cele din urmă albumul foto pe 2009 editat de cei de la Onexposure. Bineînţeles că, dintre pozele mele, tocmai pe cea cu porcii au selectat-o. Aşa o să mă ştie posteritatea fotografică, „ăla cu porcii“. :))

19 octombrie 2009

Dis-de-dimineaţă la pădure. 28 octombrie 2006










Pozele sunt făcute cu bătrânul meu (foarte) compact Canon A410. 3.2 megapixeli, ISO 50 ─ singurul utilizabil, P ─ unicul mod creativ, fără bracketing etc. Bucuria (de aici pleacă totul) pe care mi-a dat-o revederea lor într-un colţ uitat al hardului mă face să nu mă pot abţine de la a le posta aici.

18 octombrie 2009

#73 (eroi)

Probabil unul dintre cele mai grele momente este atunci când, încă vii fiind, eroii îţi mor. Îi vezi mişcându-se şi vorbind în faţa ta şi te întrebi involuntar cam când a survenit decesul. Apoi (deşi nu sunt sigur că îmi amintesc exact ordinea), îţi auzi pulsul bătând greoi în timpane, timpanele, tu însuţi bătând odată cu acesta şi, poate lucrul cel mai apăsător, îţi dai seama că unele zone din tine nu se vor regenera, banal, niciodată. And that's all I have to say about that.

2 octombrie 2009

„La Bunica“ în revista „Satul“



Spre bucuria mea, articolul „La Bunica“ există acum şi în forma cea mai palpabilă pe care ar putea-o lua: pe hârtie.

Bine, e drept, revista „Satul“ nu are profunzimea academică a unor publicaţii pe-merit-de-mari-profituri-aducătoare(-căci-banul-contează-în-primul-rând-nu-i-aşa?) precum „Libertatea“ et co. Aceasta, pentru că Ana Negru evită cu o lipsă crasă de respect subiecte captivante precum ultimele fiţe din Bam-Bu şi aşa mai departe*). Nu, ea se încăpăţânează să promoveze „tradiţia şi cultura din mediul rural“ (fac pariu că ăştia nici măcar nu au termopane!)

...şi să ne prezinte locuri şi persoane necontaminate (prea mult) de aceste culmi ale civilizaţiei noastre asfalto-cibernoide, oameni pentru care a fi bucuros realmente de oaspeţi, a avea suflet şi bun-simţ reprezintă adevăruri implicite. Pentru care Firescul e cât se poate de normal.



*)Dau puţine exemple pentru simplul motiv că nu mă simt suficient de purificat spiritual încât să îmi îngădui invocarea acestor monştri sacri ai tot ceea ce înseamnă „circ“... ăăă, „valoare“ în spaţiul şi carpato-, şi danubiano-, şi pontic.

1 octombrie 2009

#71 (libertate)

Probabil nu îţi dai seama cât de înrobit ai fost decât atunci când devii liber. Singurul care eliberează este Adevărul.

„Freedom is when bad things feel so damn good“, zice un hit al verii ăsteia. Prostii. Asta nu e libertate, ci libertinism. Aparent paradoxal, libertatea nu e posibilă decât în cadrul anumitor principii/constante/legi fixe. Altfel, totul ar cădea în haos. Sunt liber să mă ridic şi să plec unde vreau după ce scriu aceste rânduri. Da, dar asta (şi) datorită gravitaţiei, fără de care aş pluti, neajutorat, pe ici, pe colo, pe dincolo.