#78 (Fotogralism)

Între fotografie şi poezie nu există nicio graniţă. Fotografia e, asemeni celeilalte, plină de lirism, căci undeva, acolo sus, se întâlnesc. Fotogralism.

#77 (D.P. despre Artă. D.P. rulz!)

„Cred că omului, care este creaţia lui Dumnezeu, i s-a dat harul îmblânzirii în starea de creaţie. Arta este orfică şi, aşa cum spunea părintele Stăniloaie, stimulează omul din fiară, nu fiara din om. Eu mi-am dorit întotdeauna ca arta mea să comunice de la suflet la suflet.

Sunt multe creaţii contemporane care vorbesc atât de mult despre fiara din noi, încât mai degrabă o stimulează să se instaleze cu drepturi depline în fiinţa omului actual... Dacă aruncăm o privire asupra unei însemnate părţi din arta de azi, seamănă cu un spital de boli nervoase.

Asta înseamnă dezlipire de Dumnezeu. Cand eşti dezlipit de Dumnezeu, nu cazi decât în sfera patologicului. De-asta a spus Gabriel Marcel, filosof creştin ortodox, că Occidentul are probleme, iar Orientul are taine. Omul a intrat în criză pentru că a ieşit din taină. Iar arta are misiunea să reabiliteze taina.“

Întregul interviu, revelator ca întotdeauna, aici.

1664

De acum, „The ArtTree“...

...este site-ul olandez care vinde şi fotografii de-ale mele. În ediţii limitate la 25 de exemplare, imaginile sunt imprimate cu faimoasa tehnologie Durst Lambda (nu că eu aş fi văzut vreodată cu ochii mei aşa ceva :) ), şi acoperă formate de la 20x30 cm la 100x150 cm.
Imagini de la lansare, aici.

Joi, 8:19

#76 (banalităţi, clişee)

Studiu de caz: 1+1=2 e un clişeu.

1) Avem dreptate uneori să ne enerveze clişeele.
2) Deşi e clişeu, 1+1 fac, totuşi, 2.
3) Dacă frumuseţea e în ochii privitorului (alt clişeu?), atunci şi banalităţile însele sunt, pe jumătate cel puţin, în noi înşine. Incredibil, jur, cât de repede trecem peste „2“, peste „=“, peste grozavul şi puţin înţelesul „+“. (Of, fusei chiar poetic aci. Cuvintele au devenit nişte femei uşoare, iar dicţionarele ─ bordeluri.) Dacă l-aş înţelege pe „1“, om aş fi. (Iar!...)
4) Avem dreptate să ne enerveze unele clişee. Dar, mă gândesc, celelalte vin din stupida noastră superstiţie că am şti realmente despre ce e vorba. „Doar proştii au certitudini“, spunea un profesor de-al meu din facultate.

Natură moartă cu patru gutui, culori şi picioare

1299

Holbav, după un an. Pasteluri

Seria de anul trecut, aici.

Vesperală, mai adineauri

#75 (photography ─ artmaking)

„Photography can be such a fun hobby. But, I find artmaking is completely different from a hobby. A hobby is a diversion, a vacation, a relaxation, pastime ─ i. e., a way to pass the time. Artmaking is a battle, a confrontation, a pursuit, a matter of the soul and survival, a passion, a pile of frustration and a grain of reward, an irresistible impulse, an addiction, a form of self-imposed insanity in a world that does not require me to make art at all. My art is, therefore, a great joy simply because it is of no use whatsoever to anyone at any time. In fact, if it had a great purpose, I would find it work.“ ─ Brooks Jensen, Letting Go of The Camera, LensWork Publishing, p. 133. Artă faci deci, adaug eu, pentru tine şi pentru Dumnezeu. Restul sunt doar lucruri de ordin secundar.

Prima mea carte!

Cu două mici precizări. Nu e de fapt a mea, ci eu doar am bucuria să-i ilustrez coperta printr-o imagine din seria Haiku. Autorul este profesorul academician Mihail Dragomirescu, care, prin romanul Zbor peste destin, apărut la Editura BrumaR din Timişoara, „doreşte să ofere publicului o posibilă întâlnire cu lumea unui medic, sub cupola viselor umane comune“. Şi, doi, dacă e vorba de poze, cartea nici nu ar fi prima în care am şi eu o lucrare. În rest, e exact aşa cum arată titlul. :)

Cerul şi pământul II. Alt poem, alţi cai

Pastorală